ARHI

Domnul fost arbitru Porumboiu, actualmente proprietar de rromânia, că are în proprietate probabil un sfert din ea, şi-a adus la echipă antrenor străin. Care antrenor a venit cu un contract, unde se spune că dacă îl dai afară, primeşte 1 milion de euro despăgubiri.

Acum nea Porumboiu e nemulţumit de antrenor şi ar vrea să îl dea afară. Doar că îl ţine o mică problemă. În valoare de 1 milion de euro. Şi atunci tu, ca afacerist belea ce te afli, ce faci, că spaniolul e învăţat că un contract e sfânt?
Păi le zici jucătorilor să nu se prezinte la antrenamente, ca să îl faci pe ăla să îşi dea demisia sau să îi poţi imputa că nu face antrenamente, adică îl dau afară din vina lui.

Scriu asta pentru că mai zilele trecute îmi explica cineva că dragă, deci dacă faci contract, contractul e sfânt, nu mai are ce să se întâmple, trebuie respectat, altfel dai în judecată şi plăteşte mai mult şi penalităţi şi să vezi ce bine e.

Într-o ţară în care Flanco şi Leonardo scapă de datorii de zeci de milioane în complicitate cu mânăriile legale ale unora, unde firmele au capital social de 200 de lei, capital cu care răspund în faţa legii pentru datorii uriaşe, într-o ţară în care orice firmă de doamne ajută care are datorii, se cere singură în faliment, după care se reînfiinţează sub alt nume şi continuă afacerile ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, în această ţară eu să am încredere într-un contract.

Contract my ass.

PS: Antrenorul de la Vaslui s-a dus cu notarii la stadion, ca să se consemneze că el vine la muncă. Mişto desfăşurare, abia aştept să văd ce se întâmplă mai departe. E posibil ca mr. Porumboiu, care era un mare afacerist încă de când făcea arbitraje interesante în divizia A, să îşi fi găsit naşul.

Spuneau ăştia acum vreo 2 zile că EXTRAORDINAR FANTASTIC ȘI NEMAIPOMENIT, la Mărmăruţă va fi în premieră bărbatul care a născut 3 copii, Thomas Beatty sau cum îi zice.

Şi toată lumea e uaaaaau, un bărbat care a născut pui vii, senzaţional.
Ce naiba e atât de sezaţional?? Tipul e de fapt o tipă lesbiană, care şi-a extirpat vaginul ţâţele, a halit nişte hormoni să îi crească nişte smocuri de barbă, după care s-a dus şi a făcut cerere să fie recunoscută drept bărbat că na, acum nu mai are sexul care o definea.

Faptul că nişte legi cretine consideră că dacă tu vrei, îţi schimbi sexul, iar toată lumea din jur ar trebui să bată din palme, plăcut surprinsă ah vai, ce bărbat bine eşti, dragă Thomassina, nu înseamnă că şi noi trebuie să fim la fel de bătuţi în cap.
E O FEMEIE. Atât. O femeie care a ales să îşi distrugă corpul, ca să semene a ceva ce nu este. După care şi-a adus aminte că stai, poate facem şi un copil. A, dar poate facem 3, că uite, ies bani din chestia asta.

Cum o cheamă pe mă-ta, mă copile? – Vasile.
Sau Thomas Beatty.

Citeşte mai departe »

Iniţial, acest articol trebuia să se numească Dă-ţi foc, eşti o pizdă proastă. Dar am discutat cu cineva mai inteligent decât mine şi am ajuns la concluzia că acest titlu e mai bun.

Aici e un articol lacrimogen, despre o tanti care a crezut că viaţa de mamă, de părinte şi de soţie poate fi la fel ca înainte de căsătorie. Adică umblat brambura, făcut carieră, restaurante şi eventual câte un mic bairam la sfârşit de săptămână.

Iar după ce a constatat că această viaţă înseamnă de fapt sacrificii şi compromisuri, totul în favoarea creşterii omuleţului pe care l-ai adus pe lume, a dat divorţ. Iar acum plânge şi suspină, că pe ea nu o mai ţine minte copilul şi ea suferă şi cu dureri alea.

E mişto, doamnă matracucă, să laşi copil la 3 ani, o mână de lut care aşteaptă să fie modelată cu dragoste, în special de mama lui şi să pleci, iar când face 8 ani, merge la şcoală, gata crescut, vii şi începi să suspini de dragoste. Acum e gata crescut, nu? Responsabilităţile sunt mai puţine. Merge şi un bairam mic, că stă cu bunicii, dacă îi dai 100 000 e mai fericit şi nu mai are nevoie de prezenţa ta fizică.

Dealtfel, spicuind din dezvăluirile dureroase ale doamnei, aflăm că dânsa era o mamă eroină încă de la 3 ani.

Citeşte mai departe »

De când eram puşti mi-a plăcut serialul Cheers. Probabil mulţi dintre voi nu îl ştiu, pentru că pe vremea când era filmat, unii nici nu erau născuţi. Ted Danson în rolul principal, iar taglineul filmului este
“where everybody knows your name“.

Asta mă aduce la subiectul dimineţii. Ză place where everybody knows my name. Multă vreme am căutat în Bucureşti acel loc, acel pub sau bar unde să mă simt bine, unde să mă duc la bar şi barmaniţa să îmi spună Bună Arhi, ce e sus? (sper că se înţelege gluma cu traducerea mot a mot din engleză a lui whats up?) sau să vină chelneriţa la mine
şi să mă întrebe Vrei să îţi aduc Ză usual?

Într-un final cred că am găsit acel loc la Kopel’s, cârciumă deţinută de onor Viorel Copolovici. Şi nu, nu e reclamă plătită pentru restaurant. Doar că, din când în când, ar trebui să scriem şi de lucrurile care ne fac plăcere în viaţă, nu doar despre cele ce ne dezgustă. Ştiu că e greu să realizezi asta, pentru că lucrurile bune sunt acolo zi de zi, făcând-ne plăcere şi, exact ca în proverb, ne dăm seama de cât de bune au fost doar atunci când dispar.

Sper că Ză place al meu să nu dispară. Pentru că mi-ar lipsi Adina care să vină şi să mă întrebe dacă nu vreau o cola zero, că ştie că sunt cu maşină şi nu beau. Şi mi-ar lipsi Copolovici care să vină şi să mă întrebe cam ce aş vrea să îmi facă de mâncare, dacă astăzi nu consum ceafa de porc obişnuită. Şi mi-ar lipsi separeurile din local, în special cel din stânga, acolo unde închidem uşa şi ne hahaim fără grijă că ar putea veni cineva să ne întrebe de sănătate.

Voi aveţi Ză place al vostru? Sau, într-un sens mai larg, ce e Ză chestia pentru voi?

Aseară, în timp ce îmi băgam supozitoarele cu diclofenac, am realizat o chestie. Actul ăsta de a-ţi băga un supozitor e foarte dureros. Adică dureros şi mai ales, cu senzaţii neplăcute de…regurgitare, ca să zic aşa.

Şi am început să stau să mă întreb.
Poponauţii cum naiba suportă durerea aia tot timpul? Înţeleg că o faci din dragoste pentru partener, dar şi dragostea asta are o limită.
Iar dacă mai apare şi un hemoroid…

Absolut nerecomandat minorilor

Citeşte mai departe »

Citind comentariile de la filmul cu Ilie Năstase agresând o ziaristă, nu pot decât să remarc că traian băsescu nu e degeaba preşedintele rromâniei. Dimpotrivă, dacă ar mai avea voie să candideze, ar ieşi din nou preşedinte fără să se agite. Pentru că băsescu e croit după chipul şi asemănarea celor care l-au votat.

Toţi plini de agresivitate, de ură `a dreacu ziaristă, s-a dus la el, care e celebru, merita şi un şut în gură`. Serios?

Citeşte mai departe »

Cine morţii mă-tii eşti tu fă, să îmi faci tu mie poze?

Citeşte mai departe »

Am văzut aseară The expendables. Ce am reţinut.

Stallone la 64 de ani arată într-un mare fel. Desigur, au legătură şi steroizii ăia cu care mai e prins din când în când prin aeroporturi, dar sincer acum, ce îi spui unui om de 64 de ani ca să nu folosească substanţe pentru stimularea creşterii masei corporale? Că se poate îmbolnăvi? Că poate deveni impotent? C`moon.

Arnold în schimb seamănă cu o legumă rehidratată. Ridat, grăsun, cu şolduri cât China, omul îşi arată vârsta în toată splendoarea ei. Păcat.

Bruce Willis zici că-i Homer Simpson într-un mare fel. E cam dificil să faci pe durul cu faţa aia de dop. Sunt departe vremurile când salva Nakatomi Plazza.

Dolph Lundgren e îmbătrânit şi el, mare şi greoi. În comparaţie cu Stallone, cu care a jucat în Rocky şi faţă de care are 11 ani mai puţin, e ca o conopidă.

Jason Statham bate tot ce prinde, as usual.

Jet Li ia bătaie de la toată lumea, ceea ce e oarecum greşit, fiind probabil singurul cu adevărat capabil să îi bată pe toţi de să le clănţăne protezele.

Mickey Rourke e gras, tatuat şi aruncă cu cuţite. Oricum eu pe omul ăsta nu l-am urmărit cu plăcere decât în 9 săptămâni jumate şi Orhideea Sălbatică.

Restul actorilor nu fac parte din pantheonul în care sunt cei de mai sus, deci nu am de ce să îi comentez.
În rest, filmul e delicios de slab, acţiunea se bazează pe conceptul `care film iese campion mondial la numărul de morţi`, eroina principală e urâtă cu clăbuci de ăia mari şi habar nu am cine e, Stallone e îndrăgostit de ea, dar la final, ca orice bătrânel cu bun simţ, o strânge în braţe şi îi dă numărul de cont, nu un sărut, probabil ca să nu o muşte cu proteza slăbită de la atâtea lovituri.

De urmărit facă vreţi cu adevărat să vedeţi ce face bătrâneţea din om.