Dezvăluirile unui blogger
Finul are un post demențial în seara aceasta. Postul dezvăluirilor, acel post care dă pe față toate acele așa zise secrete, pe care le dezgroapă diverși idioți, în speranța că au descoperit sfântul Graal și pe mama Tereza. Cu care ocazie mă întreabă și pe mine despre secrete.
Am terminat liceul de Căi Ferate nr.12 din București. Nu, contrar așteptărilor, nu am fost un elev eminent sau model. Dimpotrivă, incepând cu sfârșitul clasei a 10 a m-am apucat de WU-SHU, la RATB, devenind într-un timp relativ scurt unul din tembelii școlii, adică bătăuș, vânzător de “dulciuri” și alte bunătăți, plus altele care nu merită menționate.
După liceu, ce naiba să fac? La facultate nu voiam să mă duc, considerând că a venit timpul celor care muncesc, nu învață.
Așa că, în baza experienței de viață acumulate în liceu, m-am angajat bodyguard la Național Protguard, care atunci era la început, nu ce e acum. Șef era domnul Moisescu, centură neagra 2 dani la nush ce shotokan fudokan.
După un an de bodiguarzie, timp în care pot să mă laud că am fost primul paznic fără armată, dar cu armă de foc, de la ușa firmei El-Al, care firmă este aviația israeliană, am plecat în armată.
Am prestat cu drag și spor ca pompier, timp de un an. Am avut 180 și ceva de incendii, am văzut oameni morți, am cărat babe arse și coapte, am lins la propriu podele de bucătării, am mâncat ouă stricate ca să mă îmbolnăvesc de hepatită, mi-am injectat salivă sub piele ca să fac furuncule și alte tâmpenii.
După armată, ce să fac? Nu aveam nici un orizont, nu știam nici o meserie. Un prieten lucra la o firmă de plicuri, Romkuvert. Mecanic de mașini de plicuri. M-a întrebat dacă nu vreau să vin acolo. Ajutor de mecanic, salariu bun. M-am dus, normal că m-am dus. Salariul minim în rromânia era 40 000 lei, iar eu aveam 800 000. Dar și ce muncă. O mașină de plicuri are 30 de metri lungime și totul trebuie să funcționeze la miime de milimetru.
După 2 ani de beții, bătăi prin parcuri și alte delicatese, am găsit eu o pilă care lucra la Ministerul Transporturilor. Și cunoștința asta mi-a promis că mă angajează administrator de rețea la CFR, dar întâi să mă angajez în CFR, să intru în sistem cum s-ar spune și după aia să se facă transferul.
Așa că am lăsat totul baltă și m-am mutat electrician vagoane la CFR, singura calificare cu diplomă pe care am avut-o vreodată în viață.
Nu doresc nimănui din cei ce mă citesc soarta lui Berilă pe care am avut-o eu la CFR. Am prins perioada de iarnă, când se schimbă în fiecare noapte bateriile de la vagoane. Un vagon are 4 baterii. Un tren, aproximativ 10-12 vagoane. Într-o noapte, schimbam circa 4-500 de baterii de vagoane. O baterie de tren are 120 de kilograme. Le încărcam manual, le descărcam manual.
După 6 luni, timp în care nu s-a schimbat nimic în situația mea, mi-am băgat picioarele și mi-am dat demisia. Pur și simplu nu mai rezistam fizic.
M-am angajat la Flanco, printr-o prietenă. Atunci magazinele de electrocasnice erau în plin avânt. De-abia se deschisese mall-ul din Vitan și aveau nevoie de încărcători-descărcători.
Ce dracu să fac, nu aveam alt job, piața muncii era varză, hai și de-ăla. Și m-am dus. Am descărcat la frigidere și mașini de spălat, de nu vă puteți imagina. micu`TZU poate să confirme, și acum pot ridica singurel o mașină de spălat fără să mă chinui.
După 2 luni, au remarcat ăia că sunt băiat mai dezghețat și m-au făcut vânzător. Și așa. din pas în pas, în 2 ani am ajuns director de magazin. Între timp, făcusem și niște ani de ASE, mă mai perfecționasem în calculatoare și îmi mai crescuse burta.
După vreo 2 ani jumate, Florin Andronescu a vândut Flanco. Era o stare de dezordine și nebunie, salariile ajunseseră la nivelul unei femei de servici. Am plecat, nu îmi mai convenea.
Am ajuns la o firmă de internet. Șofer pe Damas. Salariul bun, muncă puțină, acces la calculator non-stop, internet de mare viteză. Când alții descopereau dial-up-ul, eu descărcam de pe dc++ cu 10MB. L-am avut coleg pe PigBrother, cel de la care am învățat probabil cele mai multe lucruri legate de internet și calculatoare.
Am plecat și de la ei. Mă îndrăgostisem. De ea. Nimic nu prea mai conta pe lume. Și așa mi-am băgat picioarele în București și am plecat la Constanța. Pentru că acolo era viața mea. Nimic nu mai conta, familie, prieteni, nimic.
În Constanța am ajuns cu 4 milioane în buzunar și 2 geamantane cu țoale. M-am angajat la Cosmo, un magazin de electrocasnice actualmente falimentar. Descărcam cu spatele frigidere din camioane. După falimentul Cosmo, am fost gestionar la mâncare și băutură la hotelul Junona-Jupiter, actualul Golden Tulip. Nu vă imaginați cât am putut să mănânc și să beau acolo. Să trăiască bucătarii de acolo, că în viața mea nu am mai mâncat chestii de ce făceau ei acolo seară și mâncam, acompaniate de Finlandia și RedSquare.
De acolo am plecat la o firmă de copiatoare, inginer de service. A fost frumos, dar a ținut doar vreo 2 luni, pentru că am fost căutat de cei de la Philips, care aveau nevoie de un project manager prin zonă. Le-a plăcut de subsemnatul și m-au angajat.
Am stat și la ei până în vară. Între timp blogul începuse să meargă, câștigam mai mulți bani decât salariul de la Philips și începuse să mă deranjeze când mă sunau cei de la birouri cu diferite probleme.
Așa că mi-am dat demisia și de atunci sunt liber profesionist.
Cam astea sunt secretele lucrative ale vieții mele, cele pe care se lăudau diferiți cretinei că le știu și vai dragă, cum voi fi dat eu în vileag.
Acum aștept ca Zoso să povestească cum era când era pionier și Piticu să spună cum era când lucra la netcafe.
: 
hehe…multe locuri ai schimbat….dar din cele doua povesti ( a ta si a finului) mai mult ma regasesc in a lui…activitati ca ale lui am avut si eu.
foarte tare frate, nu prea ai avut timp sa te plictisesti !
Misto. Respect.
Un trecut impresionant, de blogger. Mi se pare mie sau EA te-a mai pus cu picioarele pe pamant? Ca de obicei asa se intampla, noi suntem mai rebeli si avem nevoie de mana LOR.
clar ca fara ea, acum eram tot zabauc prin lume
asta e un episod din serialul “nici o luna fara valva in blogosfera”? dupa scandalul visurat-mircea badea de pe urma caruia au facut trafic destui bloggeri cu cate o parere mai mult sau mai putin avizata, dar cel mai mult visurat, ruleaza acum cearta finu-nashu, iar urmatorul sezon va veni cu nemaipomenita si multasteptata dezvaluire ca bad pitsi e nepoata nevestei si in acelasi timp fratele lui zoso, care e var pe departe cu visurat, fin a lui arhi devenit asadar unchiul lui bad pitsi. asa-i?
deci cateva secunde m-am uitat in alta parte si cand sa modific ceva, ia editul de unde nu mai e deloc
pai nu tu ziceai ca 5 minute sunt prea multe?
Stai sa o chem pe mama la calculator sa citeasca toata tarasenia.
Se sperie.
Mama a fost angajata intr-un singur loc toata viata.
Bai Arhi… da’ tu chiar ai muncit la viata ta!
Foarte interesanta leapsa asta… chiar nu ma asteptam la dezvaluiri asa de suculente.
Bravo bre! Tot inainte! Vorba canadianului… “viitorul suna bine”.
@Bog: Si mama tot intr`un singur loc a fost angajata toata viata… D`aia se speria de fiecare data cand plecam de la un loc de munca. Nu a stiut niciodata ce e riscul.
pai 5 sunt prea multe pentru BP care nu are niciunul. deci la ea, cateva secunde ar fi fost cat 5 minute la tine, deci 30-40 secunde aici sunt mai rele decat “your comment is awaiting moderation” acolo.
Vai de plm…Aventura nu gluma. Misto. De obocei oamenii care isi dezvalui u seninatate trecutul sunt oamei complecsi. Felicitari. Fi sigur ca cine ai fost te face cine esti astazi.
Te-ntreb cam cu fereala, nea Arhitza… Tu ai citit “Papillon”, bre…?
hop, da. Am vazut si filmul, dar nu s-a ridicat la nivelul cartii
Frumoasa poveste arhi
Dovada (si a ta si a lui finu’) ca poti realiza ceva in viata daca doresti cu adevarat, ai si o bruma de noroc, dar si muncesti ca boul. Nimic nu se face peste noapte. Imi dau seama ca povestea mea este banala, deloc atat de tumultoasa ca ale voastre. Felicitari … de acum .. nu poti merge decat tot spre mai bine
Acu pare mai plauzibila poza asta: Link
sincer…..curaj….respect
heartcollector, da:)))))
PS: Arhi, 1 minut pentru a edita e inuman… Fie’ti mila de netul meu… Dureaza 40 de secunde doar sa imi incarce fereastra de edit
ok, fie, 2 minute
da la arhi fara numar fara numar:D
interesanta povestioara de viata…
Ce viata plina ai avut.
ma chinui de cateva minute bune sa las un comentariu “bun” si lung, am ajuns la concluzia ca nu are rost. de fapt totul se rezuma la “ESTI MARE OM”. nu obisnuiesc sa las comentarii din cauza cretinilor gen zoso, iti dai cu parerea, aduci argumente valabile (contra, bineinteles), comentariu neacceptat, injurat in P.S. . Sper ca macar tu sa nu il moderezi
Ca doar e PRO.
foarte tare frate!
(haha, ai scurtat timpul:)
deci te-ai cam nascut in puf
BadPitzi, da:P esti un model:))
Auras, eu nu moderez decat daca incepi cu morti, raniti si familie. in rest, baga mare
Super Misto. Ce conteaza ce ai facut daca ti-ai urmarit un vis ? @Robintel – eu sunt medic. Am mancat in facultate paine cu margarina si delikat deasupra de ma chinuie stomacul numai cat ma gandesc. Nu ma consider nici o spuma. Am adormit de 2 ori in morga cu colegul meu Mihai, ca unu citea din carte si celalalt trebuia sa arate pe cadavru … si am adormit si eu si el, in fund pe scaun. Nu am ajuns mare si tare. Ba, dimpotriva, cumva sunt destul de trist. Unu care, impreuna cu alti 2 retarzi – se chinui cu un magazin de calculatoare. Si apropo, la final, cand tragi linie, observi ca sunt lucruri mult mai frumoase si mai importante decat ceva atat de … comun cum sunt banii.
<<< sorry, Arhi, am zis de morti numai in scop didactic
abureala… se stie ca dupa ce intri in aceasta mini-mafie ti se inventeaza un background foarte credibil
))))))
Io aş vrea ca această leapşă, ca să-i spun aşa, să fie preluată şi de BadPitzi.
):)):)) Să ne povestească ea cum era când era şi ea o pitzi… 
):))
@Radu CRIŞAN
Un comentariu şi un caracter pe gustul meu.
@chriscross
Nu spune asta că poate unii vor crede…
):)):))
[...] leapsa care m-a impresionat: asta pornita de Visurat si continuata de Arhi. Chiar nu stiam detalii… dar alea chiar nu conteaza. Ce conteaza, e ca oamenii dau pe fata, [...]
frate, imi pare rau sa iti zic dar mai bine taceai.
cine crezi ca mai citeste acum lectii de moralitate, opinii politice si economice de la un om fara facultate, mecanic CFR, a carui mare realizare este faptul ca a fost vanzator la domo sau ce era, unde acum se angajeaza pe acelasi post si un boschetar luat de pe strada. eu cunosc sefi de magazin la 22-23 de ani repetenti in generala care nu au facut liceul!
sorry, nu vreau sa jignesc dar m-ai socat, eu credeam ca esti un om inteligent, cu carte, nu ambalator de plicuri … eu care am facut un liceu tare, invat la o facultate tare nu mai intru un viata mea sa vad cum un om cu zero abilitati intelectuale imi povesteste cum sta treaba in Romania.
uau, permite-mi sa te ating, tu, cu liceu tare si facultate tare
dfsfd
“eu credeam ca esti un om inteligent, cu carte”
deci daca n-ai facultate esti prost? ce treaba are una cu alta?
da….pe vremuri….cand se intra la facultate pe baza de examen de admitere…sa zicem ca nu puteai sa faci o facultate daca nu trageai cu dintii de manualele alea de liceu. dar nici asta nu inseamna ca trebuia neaparat sa fii un micut Einstein ca sa termini o facultate.
acum, insa, cand se intra pe baza notelor de la Bac (si crede-ma, stiu cum se iau notele astea) si pe baza mediilor din liceu (vezi paranteza de mai sus) faptul ca un om are 3 facultati si doua masterate nu mai impresioneaza pe nimeni.
“un om cu zero abilitati intelectuale” – de ce? ca a avut atat de multe meserii si ca a reusit, prin forte proprii, fara sa-i ia mami apartament si masinuta, fara sa-i mobileze apartamentul feng-shui, fara sa-i plateasca tati pregatiri la profesori de renume, fara sa-i bage pile sa se angajeze la o mare corporatie plina de fite, fara sa astepte de la nimeni nimic? daaaaa, mare dovada de prostie.
si nu, nu-l pup in fund pe Arhi. dar m-a impresionat povestea lui si, daca e adevarata, din partea mea are toata admiratia. liceul tau tare si facultatea ta tare sunt vax albina pe langa o experienta de viata atat de vasta si de dura.
na c-a aparut!
eu voiam sa-i spun sa-mi suga pla, ca un om fara carte ce ma aflu, dar na, din respect pentru ceilalti nu-i spun
oana, e un anumit numar de caractere peste care, daca treci, akismet te baga in moderare. nush de ce
Arhi, eu stiu de ce se intampla faza cu nr. de caractere si askimetul: ca sa impiedice oamenii cu diaree verbala (cunosc si eu cativa dar nu dau nume, nu arat cu degetul) sa posteze comentarii mai lungi aproape decat postul in sine.
si, in legatura cu intentia ta de om fara carte, nu cred ca e indicat. decat daca te protejezi bine. cine stie ce poti sa iei…
foarte impresionanta povestea. se vede ca romanul e povestitor din fire si ca nu-ti trebuie cine stie ce scoli inalte de fite ca sa poti avea succes. experienta de viata face de zece ori mai mult decat orice scoala.
brylu, am spus din start ca aici e vorba de aventurile mele la unele locuri de munca. Ce treaba are scoala cu asta?
E interesant? Pai am facut 3 ani de drept, am facut ASE-ul si acum, la 33 de ani sunt la Turism in constanta.
Ce legatura are asta cu experienta mea de viata?
si uite asa ai falimentat toate firmele la care ai lucrat
) Bravo bre nenea Arhi si respecte eterne, ca usor nu-mi imaginez sa-ti fi fost sa treci prin toate “bucuriile” astea
citind post-ul tau am ramas cu o impresie faina despre tine…esti curajos! sincer zic. eu nu cred ca as avea sange in mine sa schimb job-urile asa de des cum ai facut-o tu
heartcollector, aia de la nevastă i se trage. Nu știi tu acu’ da’ femeile au obiceiul de-a scoate oo-le bărbatului și de-a le păstra intr-o punguță atârnată de gât. După aia exercițiul din poză devine extrem de simplu.
thank you!
@dfsfd
Doar ce ai demonstrat ca cel cu zero capacitati intelectuale esti tu. E adevarat, stii sa scrii si sa citesti, deci ai putea primi jumatate de punct, dar dupa destula spaga data prin licee si facultati, macar atat sa poti face si tu.
Din mesajul tau inteleg ca pana acum intrai destul de des sa-l citesti pe Arhi. Deci era interesant si nu ti-a dovedit niciodata ca nu s-ar inalta la mirobolanta valoare pe care o ai tu. Acum ca ai vazut ce experienta mizerabila a avut si cum a refuzat absolut sa devina un om cult, ti-ai dat seama ca blogul lui nu face doi bani si ca, oricat de interesante ar fi opiniile sale si modul de expunere, nu face decat sa epateze, in timp ce continua sa se zbata intr-o mocirla de ignoranta. Ma intreb, insa, nivelul tau de eruditie iti permite oare sa-ti dai seama ca, in cazul asta, tu ai dovedit cat de incapabil esti? Ai lasat un terchea-berchea sa te faca sa-i citesti ideile timp de luni bune, fara sa-ti dai seama ca are un fond cultural demn de tot dispretul. Deci ai facut degeaba minunatele tale studii, daca nu esti capabil sa identifici lipsa totala de abilitati intelectuale a altor persoane. Macar diferenta intre Eminescu si Adrian Minune stii s-o faci?
cine-i Eminescu asta? ca pe Minune il stiu pe de rost!
respect
Palpitanta viata si stiu sigur ca nu oricine ar fi in stare sa o ia de la capat de atatea ori. Dar experientele astea se cumuleaza in talentul de a scrie sincer, ironic, real. Felicitari pentru post!
Pot sa confirm si eu ca e crima si pedeapsa sa descarci masini de spalat. Am lucrat si eu intr-o vacanta in liceu la depanat asa ceva. Inauntru au o contragreutate care echilibreaza cuva cand merge storcatorul care e un fel de bordura da’ mai grea!
Si o chestie interesanta, prin 95-96 jucam baschet in liceul Mihai Bravu din Bucuresti cu un tip cu braba, nu mai stiu cum il chema, care era sef ceva pe la Flanco.
ce de locuri ai schimbat, e clar de unde vine inspiratia, ca n`ai avut o viata plictisitoare.
esti haotic in fapte…mai ceva ca mine
,am ametit…
ma refeream la faza cu “credeam ca esti un om inteligent, cu carte, nu ambalator de plicuri” iar despre experienta de viata, probabil de aici se trag orizonturile largite si darul de a povesti. avand experienta de viata ai si multe de povestit. probabil m-am facut inteles gresit. anyway, ma intorceam la birou si a trecut un damas pe langa mine. cum cristos ai incaput intr-o masina ca aia? nu-ti era frica ca te rastorni?
Ai uitat de Praktiker
…
da bai, chiar….
si acolo fusei mare sef, nu alea. ce inseamna scleroza:))
Arhi, ai tot respectul meu pentru trecutul tau tumultuos. Respect si pentru doamna ta.
Intotdeauna am admirat persoanele care au plecat de jos si care, bazandu-se pe fortele proprii, au ajuns departe. Asa apreciezi adevarata valoare a vietii, cu tot ce inseamna asta.
Ma bucur mult de postul asta al tau, pentru ca citindu-l, imi intarati convingerea asta: “daca vrei, poti sa realizezi orice!”
Iti urez ca de acum incolo sa iti fie din ce in ce mai bine. Pe toate planurile.
Cred că foarte mulţi român trec prin atât de multe locuri de muncă ca şi tine doar că nu mulţi ajung să se retragă în blogosferă.
Bravo!
[...] transparent. Îmi plac poveștile și mi-ar place să am și eu așa o viață tumultoasă ca a lui Arhi sau VisUrat. Mă consider un om simplu, chiar un „trist”, un visător și un prost. Ăsta sunt [...]
coae, daca ai lucrat la junona il stii pe var-miu, luci, mancatz-ash
se poa, daca a lucrat acolo acum 4 ani. sau 5?
pai catzi bucatari luci slabi ca o scobitoare au lucrat la junona ? probabil ca acu 4 sau 5 ani, nu mai stiu exact cat a trecut de cand a plecat de acolo
E o poveste adevarata de viata. Esti un om independent, caruia nu-i este teama sa riste pentru a obtine ce vrea. Intr-adevar… RESPECT !
[...] Asa ca Arhi ne spune ca “tragea pe vremuri de fiare”! (la propriu, nu la figurat) [...]