La revedere, Constanta…
Astăzi am incheiat capitolul vieţii mele numit Constanţa. Nova mea a făcut 1400 de kilometri în 2 zile, cărând tot ce se numeşte existenţa familiei mele, peste oraşe şi timp.
A fost cel mai frumos capitol al vieţii mele. A fost oraşul ce mi-a oferit-o pe ea. A fost oraşul ce mi-a oferit cele mai mari satisfacţii ca bărbat, ca om. În el mi-am cunoscut cei mai buni prieteni ce i-am avut vreodată.
A fost cel mai urât capitol al vieţii mele. Acolo mi-a murit copilul. Acolo am văzut cât de hidoasă poate fi viaţa. Acolo am văzut cât de răi pot fi oamenii. Acolo m-au dezamăgit aşa-zişii amici/prieteni. Acolo viaţa a trecut tăvălug peste mine, peste noi.
La revedere, Constanţa…
Ce nu te omoara, te face mai puternic.
Bafta in buricu` tarii!
Daca nici acolo n-o sa fie bine va astept la Oradea si de aici zburam afara. 
Si cu asta, cred ca ai inceput o noua viata. Cel putin asa se zice…
Mult succes in Capitala
Si eu care ma gandeam ca ne intalnim la vara, cand vin la mare, la o bere…
Punct și de la capăt. Felicitări pentru curaj.
Ai avut un copil care a murit? Nu stiam. Ce vei lucra in Capitala?
@palconi – tot blogger, dar blogger de capitala – astia cica sunt mai smecherosi
Imi pare rau nenea Arhi ca nu mai avem ocazia sa ne vedem la bere…dar cine stie!
Mult spor acolo!
@palconi: blogging, nu e evident?
arhi, înseamnă că dacia încă mai merge, dacă în 2 zile ai făcut vreo 4 drumuri constanta-bucuresti.
Ai avut ceva remorcă, sau nu ai avut mobilă?
sa fie intr-un ceas bun, bre.
Mult succes in Bucuresti!
Am aflat de moartea copilui din blogul sotiei si a mamei tale.
Sincer imi pare rau pentru o replica aiurea data intr-un moment de rautate la un moment dat intr-un post.
Va urez sa aveti parte de un copil care sa va aline suferinata pierderii Stefaniei.
Cuvintele sunt de prisos. Numai un parite care trece prin ce ati trecut voi poate sa inteleaga cata suferinta implica.
Imi cer inca o data scuze si sa stii ca ma bucur ca te-ai impacat cu familia ta.
Fie ca 2009 sa-ti aduca numai bucurii.
Nici eu nu stiam ca ai avut un copil ce ti-a murit, imi pare rau
m-a socat putin acest post…
Bafta in capitala!
arhi….nu stiu daca am mai scris la tine sau nu….citesc insa de tare multa vreme….insa acuma nu stiu de ce simt nevoia sa o fac; am citit postul tau, m-am dus apoi la EA si l-am citit pe-al ei din 28 dec; si-apoi am vrut sa i le citesc alei mele EA; si am ajuns pina la “A fost cel mai urât capitol al vieţii mele. Acolo mi…”; si de-atunci pling ca bou’…; cum n-am facut-o demult….si nu stiu daca mai scriu corect; si nici nu-mi mai pasa, de altfel; si mi-i ciuda pe tara asta de cacat; si-as vrea; atit de multe as vrea….; si-apoi mi-i ciuda ca niciodata nu ma mobilizez; si nu fac nimic; si-apoi iar as vrea; si-apoi pling….si gata; nu stiu daca are vreo noima ce-am scris; da’ stiu ca tu stii….atit…si multumesc
dude, esti pe calea cea buna … hai ca poti, in loc de constanta sa scrii rromania
Nu stiam ce inseamna blogging cand probabil ai povestit despre copilul tau. Daca nu e prea crud, imi gasesti un link?
nu am scris niciodata
Nu lasa amintirile sa te doboare. Mergi inainte indiferent de ce se intampla in jurul tau.Bafta!
iti doresc sa fii fericit in capitala alaturi de sotia ta!
… si nici nu mi se pare ceva despre care sa scrii, decat daca esti masochist!
Sa ai numa succesuri in mirificul Bucuresti…
ARHI de Bucuresti, un fel de ARHI 2.0, welcome to the jungle!
Crezi ca in capitala oamenii nus rai is cei mai rai asta e gluma anului …