Da, sunt curajos si vreau statuie pentru asta
Ma gāndeam ca eu sunt un tip foarte curajos. Da da, nu rādeti, chiar sunt un tip curajos si asta nu are legatura cu ceea ce am facut īn trecut. Nu are legatura cu faptul ca am intrat īn flacari pentru a salva oameni sau ca fugeam cu butelii īncinse la rosu īn brate, fiind stropit de la distanta cu apa. Nu, privind īn urma, acelea chiar nu sunt mari realizari de curaj. Ci altul cred eu ca a fost momentul de mare curaj al vietii mele.
Pāna la 32 de ani am fost un tip oarecare, din multime. Am fost omul care se trezea la ora 8, la 8:30 iesea pe usa si se ducea la job. Muncea 9 ore, cand suna stingerea pleca acasa, unde īsi pupa nevasta, manca o friptura, bea o bere si adormea la un meci oarecare, de preferinta al Stelei.
Din pacate, ceea ce faceam nu mi-a placut niciodata. Am urat dintotdeauna sa lucrez īn vanzari. Cānd eram vanzator, uram sa stau de vorba cu toti analfabetii
Īn fine, nu conteaza neaparat ceea ce faceam, ci faptul ca uram cu patima munca aceea. Si īntotdeauna auzeam īn urechi sfaturile parintilor, cele īn care trebuia sa am un loc de munca stabil, cu salariu stabil, unde sa muncesc toata viata, ca sa fiu fericit la batranete si sa am o pensie linistita.
Pana īn ziua īn care am zis STOP. Nu mai pot. Urasc sa ma trezesc dimineata si sa ma duc sa lucrez cu niste oameni pe care nu īi suport, sa fac o munca pe care nu o suport.
Si am īnceput, la 32 de ani, sa īnvat altceva. Ceva cu totul diferit de ceea ce facusem pāna atunci.
Am īnvatat sa mi pun gandurile pe hārtie sau na, pe suport electronic. Am īnvatat ca poti trai si din scris, poti trai si din ideile tale, poti fi platit pentru ca īti place sa faci lucruri care altor oameni li se par … altfel. Am īnvatat sa fiu si un pui de actor, am īnvatat si cum sa īti filmezi/editezi/publici filmele, lucruri care acum 3 ani mi se pareau undeva, dupa everest.
Si da, dupa 3 ani nu īmi pare rau ca am īndraznit sa fac ceva la o varsta la care altii deja se gandesc la frumusetea unei pensii. Am reusit sa īnvat multe lucruri, am devenit sa zicem unul din specialistii īn domeniu si, ca sa vezi chestie, sunt platit ca sa īi īnvat pe altii ceea ce stiu.
Ceea ce nu e rau pentru un batranel, nu?
Am scris acest post pentru ca ma intrebau oamenii de ce nu particip la concursuri. Uite ca particip.
Daca asta va fi cea mai indrazneata poveste, JOE o sa imi faca statuie si o sa imi dea 1000 de euro.
intrebare (si nu sunt analfabet): de ce pana mea trebuie eu sa stiu care e diferenta dintre plasma si LCD? Consilieru’ de vanzari de ce mai e acolo? De frigider nu mai zic. Tine berea rece? Daca raspunsul e da, l-am cumparat si gata.
pe de alta parte sunt sigur ca sunt multe chestii intre care nici tu nu stii diferenta si asta nu te face analfabet sau prost, ci cel mult ignorant pentru domeniu respectiv care nu are nici o relevanta pentru tine,.
cand vii si spui “taci ba, ca habar nu ai ce vorbesti” esti analfabet:) si 80% din clienti vin destepti, cunoscatori, avand impresia ca tu vrei sa ii futi
Pai stai Arhi, atunci trebuia sa specifici “toti analfabetii care credeau ca le stiu pe toate, dar nu faceau deosebirea dintre o plasma si un LCD”. Pentru ca intamplator cunosc multa lume care nu stie asta, si nu sunt analfabeti ci doar fara inclinatii tehnice. De aia vorbesc cu angajatii, ca sa afle diferenta.
da e ok, exprimaea e gresita…
sa ai puterea sa teschimbi atunci cind cei din jurul tau iti spun ca esti prea batrin sau ca este prea greu este CEL MAI MARE ACT DE CURAJ!
si din ce ai trait cat ai stat acasa sa inveti sa scrii articole, sa editezi filme, sa fii un “pui de actor”….???
A, si in rest tot respectul pentru ca faci ceea ce-ti place. Multi ar vrea sa poata face asta, dar nu au curajul/motivatia de a o face.
In plus trebuie sa fii totusi si bun in ceea ce faci. Degeaba mi-ar placea mie acum sa fiu electrician daca m-as electrocuta la primul schimbat de priza.
@multzam – din curaj si dorinta de a face altceva.
Nu stiu de ce banuiesc ca inca esti pe la o scoala sau ai un job destul de sigur si ai in cap ideea: “O sa am o pensie buna si am timp sa ma distrez atunci”
Cand iti doresti neaparat sa faci ceva si ai curaj, pai o sa faci absolut orice e necesar pentru a-ti atinge visul!
multzam, m-a intretinut nevasta
PLM ; daca si la 32 de ani esti batran………… la 60 esti deja mumie.
Ma dispera lumea ” am 29 de ani, ce batran sunt, ce am sa fac, uite la tineretul asta”
pentru online, unde emigal la 23 de ani deja e batran….
Nea Arhi. eu astept sa vad ce mai poti in online. La 30 de ani sau 50 de ani. Cine stie ce idee sclipitoare apare cand faci 50 de ani si spargi internetul romanesc
Tu ai avut curaj, la mine a fost un sut puternic in tender, care m-a scos din ‘ale mele’, pentru ca n-am avut niciodata ze cojones necesare pentru marea schimbare.
Oricum miscarea este una buna. Muncesti de capiezi, pentru ca altfel nu mananci, dar libertatea merita totul. Nu te mai “asta’ nimeni la icre (nu stiu cum naiba am mai dat si eu de “sefuti” din astia de sa ii lipesti de perete cu 2 pumni), nu te mai trezesti la 7 dimineata, muncesti cat doresti. De preferat mai mult, pentru ca altfel faci foame. Dar poti sa iti iei 2 zile liber de pilda, fara sa te rogi de toata gasca superioara ierarhic, care iti tot spune ca moare firma fara tine. Ei, al naibii, ca nu moare.
Bafta in continuare in viata de “antreprenor”. Nu as mai schimba situatia actuala pentru nimic in lume. Chiar daca eu am doar 3 luni, nu 3 ani de cand imi pun singura “painea” pe masa. Stresul este inca prezent, teama ca dau chix este si ea, dar mergem incet-incet spre o anumita siguranta financiara si, cel mai important, pe propriile picioare.
si eu vreau statuie … dar numa la o anumita parte a corpului meu. restu nu prea e interesant…
Online-ul a ajuns ca modellingul, la 30 de ani esti out ?
. Inseamna ca blogarii “d-afara” sunt niste fosile pe langa voi…
Bafta la succese in continuare, toata stima pentru curaj…
in viata e bine sa fie un echilibru….asa ca la mine, eu sunt salahorul si nevasta antreprenoarea
Corect, sunt momente si momente de curaj. L-ai ales fix pe cel care conteaza cel mai mult sa ni-l impartasesti, sa castigi cu el…
Si da, e un act de curaj ca ai facut lucrul acesta la varsta ta. Cei care comenteaza in legatura cu varsta nu realizeaza ca sunt alti care au posibilitatea si li se baga pe gat aceste lucruri de la 14 -15 ani , sa nu mai pomenesc de faptul ca s-au nascut cu tehnologia in brate…
RIM
Ps: un alt batranel!
Eu nu sunt deloc impresionat ti-a luat cam mult sa realizezi niste chestii …
Eu unu am avut revelatia asta de “sa nu fiu sclav” de prin liceu drept urmare am 25 de ani si nu am avut ever un JOB si nici nu e in plan asa ceva … e bine totusi ca ai realizat asta si la 32 altii nu realizeaza asta toata viata …. eu am n probleme cu cunoscutii pt ca nu am job sunt un fel de nenorocit “fara viitor” ca deh nu lucrez ca ei pe 12 mil/luna si nu o sa am pensie … vai vai ce sa zic majoritatea is limitati iar sc chiar ii prosteste pe multi …
Ma statuie merita oamenii care fac chestii caritabile care lupta impotriva sistemului (stiu eu cateva cazuri f “tari”) nu ca nu ai job … wake up e o realizare da nu asa vreo nebuloasa cei drept pt un rroman ESTE cam ceva iesit din comun is foarte putini de genu tau /meu etc …
multa ubicuitate intrinseca existentiala nu vrei|?
eu am inceput la 58 – acum trei ani – sin inca nu m-am obisnuit (de tot)