Cum se schimbă mentalități: Partea 1
Foarte simplu. Faci un copil. După care realizezi că de fapt, convingerile tale de nestrămutat valorează fix cât o ceapă degerată și că de fapt habar nu aveai despre ce vorbești, înainte de asta.
Pe lângă asta, îți dai seama ca poate te-ai cam certat aiurea de-alungul timpului cu oameni care chiar aveau idee despre ce vorbesc. Simți puțină jenă, dar treci mai departe. Eventual scrii pe blog 
Să recapitulăm puțin.
Ce dacă plânge? Lasă-l să plângă că îi trece.
Desigur. Doar că atunci când e al tău, dacă a mârâit numai puțin, se duce tot somnul și toată liniștea și ai face tot ce e posibil pe lume să nu mai plângă.
Ce atâta luat în brațe? Îl înveți răsfățat!
Da, e un ghemotoc de suflet care a ieșit din tine. Când îl ții în brațe, toată lumea din jurul tău se reduce la el. Cum să nu îl ții în brațe? Dar ce e mai important este de ce să nu îl ții în brațe? De ce să îți refuzi această plăcere?
Nu mănâncă, asta e, mănâncă când i-o fi foame.
Right. Doar că tu știi că puiul tău trebuie să ia în greutate cu o rată constantă, altfel putându-se mbolnăvi sau, și mai rău, să fie un semn de boală. Și atunci cum să nu te sperii dacă nu mănâncă?
Sincer, nu îi înțeleg pe cei ce fac copii ca să îi încredințeze bunicilor. Da, înțeleg, consideri că trebuie bifată și chestia asta. Dar trăirile astea nu le vei mai avea niciodată.
Dar deh, dacă e de preferat atmosfera dulce de corporatist celei de părinte…
aoleo, sigur alea nu le-ai luat din mintea mea de tinerel cocosel inca fara prunc?
Si cand te gandesti cate lectii mai are sa te (va) invete Aisha…
“Sincer, nu îi înțeleg pe cei ce fac copii ca să îi încredințeze bunicilor”
probabil ca trebuie sa munceasca si mama si tata pentru ..ummm…bani? ca sa aiba din ce trai ei si copilul? si nu vor sa stea pana la pastele cailor cand vor avea stabilitate financiara sa aiba un copil la 40 de ani?
@maddy De aia se dă concediu plătit !
Hmmm….. Ma tot bate gandul…ma gandesc sa…oare e timpul… Hmmm. Ma tot faci de ceva vreme sa numar zilele si sa ma gandesc daca totusi nu e cazul sa…
maddy, sigur, asta credeam si eu, nu cu mult in urma, e ok, o sa cresti si te prinzi cum vine treaba
Ai bifat 3 lucruri in 2 saptamani. Mai ai…
Bafta!
sper sa poti sa zici asta si cand o avea kinder-ul 4 ani
Şi iarăşi emiţi judecăţi despre situaţia unor oameni [corporatiştii] despre care nu ai niciun habar
Pana la urma, asta e menirea bloggerilor, asta fac zi de zi, vorbesc despre lucruri despre care habar n-au.
anatati, am lucrat la philips, ti se pare suficient de corporatie pentru tine? vezi, emiti judecati fara sa ai nici cea mai vaga idee cu cine vorbesti
Sa vezi cand o creste copilul si da de blogul aici de fata. Sa vezi atunci explicatii
teo, sper ca pana atunci sa ma retrag la pensie
Sunt perfect de acord cu aia cu incredintatul la bunici. Ei ce vina au? De ce l-ai mai facut? Ca trebuie?
Si apropos de plans. Eu mi-am cumparat asta:
http://razvanbb.ro/2009/11/de-ce-plangi-ba-pentru-iphone.html
Pare ca functioneaza.
Arhi si procesul (re)cunoasterii
)
referitor la ultima idee, nu cred ca aia de ii dau pe copii cu bunicii o fac de la varsta pe care o are copilul tau, iar daca fac astfel aia nu ar fi trebuit sa fie parinti.
toate bune, sa-ti traiasca juniorul
1. Nu in toate “corporatiile” atmosfera e “dulce”.
2. Nu toti “corporatistii” sunt parinti denaturati.
he-he…omul cat traieste, invata. e o axioma
Din câte îmi amintesc, tu nu prea ai emis judecăţi aiurea despre copii. Sunt sigură că dacă peste fo 5 ani, Aisha se va tăvăli pe jos într-un magazin că vrea nu ştiu ce jucărie, n-ai să te uiţi relaxat la ea zâmbind tâmp oamenilor din jur.
În rest, bine ai venit în club!
Că tare corporatist mai erai la Philips. Hai să fim serioși.