Vreau o viaţă pentru copilul meu
La revoluţie eram un copil, de-abia împlinisem 15 ani. Atunci nu am înţeles mare lucru din ea. Eram doar fericit că o să scap de cozile îngrozitoare pentru mâncare, o să pot să am dulciuri, nu doar ciungă Turbo de la ţiganii care vindeau în curtea şcolii şi seminţe.
Pe lângă asta, mai era şi strălucirea din ochii mamei, care îmi spunea, cred că aproape în fiecare zi, că în sfârşit au venit alte vremuri şi eu voi trăi mai bine decât ei, voi fi liber.
Şi anii au trecut unul după celălalt. Am început să înţeleg mai bine ce înseamnă politică, libertate, ce mizerie a fost aşa zisa revoluţie şi cine ne conduce de fapt.
Am fost martor la mineriade. I-am văzut pe oameni, pe bucureşteni, călcaţi în picioare de hoardele de monştri negri pe faţă, dar cu mâinile albe, neatinse. Am inspirat gaze lacrimogene în pasaj la victoriei şi am încasat bâte pe spinare în faţă la Poliţia Capitalei, pentru că eram prea băgăcios.
Am văzut ce a însemnat Piaţa Universităţii, aşa zisa golaniadă. Am văzut mizeria de acolo, am văzut degradarea umană în forma ei cea mai pură, am fost, alături de alţi prieteni, martor la super partidele de sex care se încingeau prin corturile din faţa TNB. Preţul? Câteva ţigări, nişte beri. Revoluţionarele nu erau scumpe, se vindeau la kilă. Îl mai ţine minte cineva pe Nica Leon?
Am făcut parte din pompierii care au stat de pază la căpătâiul lui Corneliu Coposu, când a murit. I-am văzut pe toţi potentaţii vremii, venind să pupe pentru ultima oară, mâna celui ce fusese mai puternic decât toţi la un loc. I-am auzit şuşotind şi bucurându-se, făcând planuri de viitor. Scăpaseră de singura apăsare pe care o mai aveau. Nu le păsa de soldatul care stătea la 2 metri de ei.
Am trăit guvernarea lui Iliescu. Împreună cu el m-am întors în comunism, atunci am învăţat că de fapt revoluţia a fost o mizerie pregătită pentru ca el să acceadă la putere. L-am văzut, alături de Stolojan şi Băsescu, cum distrug românia. Îmi amintesc cu precizie cum a fost la vânzarea flotei, la vânzarea pe 1 euro a tuturor valorilor din România, valori ulterior imediat distruse, pentru a acapara terenurile de sub ele şi transformate în malluri.
Am trăit guvernarea imbecilă a lui Emil Constantinescu, acea degringoladă care a dus România înapoi cu 10 ani. I-am urmărit acţiunile lui Victoraş Ciorbea, acel fost lider de sindicat împiedicat de lege să intre în politică, dar care devenise prim ministru al ţării. I-am văzut pe toţi cei 15 000 de specialişti CDR cum se îmbogăţesc şi cum distrug şi restul de ţară rămas.
L-am privit pe Adrian Năstase cum îşi pregăteşte fotoliul de regişor al României. Am văzut-o pe Dana Năstase încercând să devină Evita Peron a estului. Era timpul PSD-ului, când baronii locali erau un fel de boieri, stăpâni de şerbi sau, lol, de iobagi. A fost momentul când un deputat de Călăraşi le spunea celor ce câştigau procese împotriva statului la UE că “nu vă dau mă nimic, mă piş pe deciziile voastre, să vedem ce faceţi.” Adevărat, nu au avut nimic ce să îi facă.
Trăiesc plin de fericire guvernarea Băsescu, probabil cea mai distructivă a ultimilor 20 de ani. S-a ajuns la un asemenea nivel al dispreţului faţă de lege încât nimeni nu se mai sfieşte să încerce să o facă dosit. Totul se face pe faţă, în dispreţul suveran al legii, constituţiei şi al amărâţilor care s-au dus la vot.
De ce i-am enumerat pe toţi?
Pentru că absolut toţi au avut un lucru în comun. Incompetenţa. Şi complementar, dorinţa hapsână de înnavuţire.
Toţi, fără deosebire, nu au avut nici cea mai mică idee despre cum se guvernează o ţară.
Toţi s-au bazat pe taxe, pe multe taxe şi pe multă birocraţie. Aşa am ajuns statul cu cele mai multe taxe din lume, statul unde angajatul tău, cel ce e plătit din banii tăi, e de fapt stăpânul tău suveran. E statul unde, ca să îţi deschizi o firmă, trebuie să dai şpagă şi să stai pe la cozi minim 2 săptămâni, dacă eşti norocos. E statul unde dacă firma ta nu produce nimic, e obligată să plătească impozit de 500 de euro. E statul unde, în ultimul an, din cauza impozitelor grosolane, s-au închis 300 000 de firme. E statul unde guvernanţii închid teatrele, doar ca să nu îşi dea afară clientela politică angajată bugetar.
De ce am scris asta?
Pentru că eu nu vreau să fiu fraierul care îşi priveşte copilul în ochi şi se bucură că poate copilul va duce o viaţă mai bună. Da, eu am fost una din generaţiile de sacrificiu. Dar nu vreau ca şi copilul meu să facă parte din aceleaşi eterne generaţii de sacrificiu. Nu vreau ca şi el, la rândul lui, să îmbogăţească noile generaţii de Căşuneni, Hrebenciuci, Frundeni, Tăriceni şi alţii. Nu vreau ca şi el să fie umilit şi batjocorit de către un stat care trăieşte prin el, pentru el.
Poate soluţia oferită de Petreanu este cea mai bună. Sigur însă va fi mai bună dacă e însoţită de stabilirea în altă ţară, care să mă respecte pentru că îi sunt cetăţean şi o respect, la rându-mi.
Pentru că România a uitat de mult să îşi respecte cetăţenii.
pleaca, domnule, deja stii si tu ca aici e foarte greu si ca, la fel ca tine, pruncul ala o sa traga. in afara de parinti si socri, ce te tine aici?
O veche vorba din batrani: “Traindo sperando, murindo cacando!”. I’ll let you figure it out
…
As zice ca Guvernarea CDR a fost poate cea ma buna (sau cel putin cea mai folositoare Romaniei) si chiar daca tu zici ca au dus tara cu 10 ani in urma, eu zic ca a fost doar un un avant pentru a inainta in fata. Lucrul acesta s-a vazut in cresterile economice ce au urmat. Dar din pacate nicio crestere economica nu a putut face fata unor asemenea furtisaguri ca si cele din 2000-2008.
Oricum, asta nu inseamna ca n-au si ei prostiile lor. Doar s-au certat ca niste tampiti (si nu au facut-o pt doctrina ci pt ciolan).
Sa-l tiparesti si sa-l asezi in rama, e unul dintre cele mai bune articole de pe acest blog. Ma face sa ma gandesc, a cata oara, daca plecarea nu cumva e alternativa corecta.
esti insarcinat?
Asta-i un articol pentru romanii care se incapataneaza sa ramana aici. Adica si pentru mine.
Eu nu sunt de acord cu Petreanu, dar imi place tare mult cand…scrii. Si acum ai scris.
[...] This post was mentioned on Twitter by Simona Bogdan, Mihai Stănescu. Mihai Stănescu said: RT @SimonaBogdan d-aia m-am hotărât să plec din tară….frumos @arhi aici: http://bit.ly/d6WrlF [...]
O asemenea viață vrei pentru copilul tău? Nu e nici în străinatate lapte și miere.
[...] cum zice Ionut Oprea, să fim mai responsabili. Sau cum spune Cetin, să terminăm cu generaţiile de sacrificiu. Sau cum ne îndeamna Petreanu, noi, românii, avem [...]
bre nenea Arhi, demult nu ai mai scris ceva cu adevarat. Adica ceva cu esenta, ceva cu miez, nu scurte din astea la ordinea zilei.
Totusi, nu se poate gasi si o rezolvare care sa implice RAMANEREA IN TARA?
Cristian, eu nu vreau sa plec in america, prefer “democratia originala” de aici, comunismului de acolo. Iar daca plec, nu o sa plec ca emigrant stupid, care se duce sa spele cacatul strainilor, doar sa aiba un loc de munca, ci doar o sa imi schimb resedinta, ca cetatean UE.
Arhi, bravo!
Un articol exceptional.
Motto : “O fi zis copilul ceva…”
excelent articol, surprinzator de profund pentru un blogpost. Pacat ca exista postaci care tot mai cred ca emir constantinescu a fost ok, sau ca basescu e portavocea lui d-zeu. Ignoranta, prostia, si deseori, o doza de ticalosie au determinat alegatorii romani sa voteze stramb de fiecare data.
@Arhi, mă gândeam eu că nu te tentează imperialiștii ăia americani, dar totuși pe ce țară sau țări ai pus ochii?
Si inca ceva – sa nu uitam de hoardele scelerate de studenti cacademicieni in devenire si retarzi cu diploma care au votat WC Tudor in 2002 parca.
franta, germania, grecia, cipru. sunt in cautari
@Cristi, e usor sa facem aprecieri cand nu avem o educatie economica.
Romania nu a avut niciodata, in ultimii 20 de ani, crestere economica sanatoasa.
Una e sa bagi in tine ca spartul si sa ..cresti, alta e sa ai un regim de viata sanatos ( alimentatie, miscare, somn ).
Arhi… Te inteleg ! Si eu sper ca anu asta sa o tai din Romania. Sunt absolut sigu ca nu o sa regret.
this is ” a flame”. bea un pahar de apa rece si calmeaza-te. eventual fa-i un blog si lu’ ala micu’, mai faci un ban.
M-am saturat de sintagma “generatie de sacrificiu”! Gata! E prea mult!
Uite de-aia e frumos sa “faci bani pe net”. Poti pleca mult mai usor.
da, e foarte nasol momentul in care iti pierzi speranta in propria natiune. dar e un moment obligatoriu pentru cei care au oarece glagorie in capatina. e un moment care te poate destepta si te poate ajuta sa iei decizii altfel.
iti urez drum bun incotro vei pleca.
Eu ma pis pe el de stat, ca sunt satul, dar am un regret – acela ca si romanul de rand are partea lui de vina, toti o avem, fiindca i-am acceptat si-i acceptam in continuare – nu ne pasa ca avem totusi puterea de a-i schimba prin vot. Sunt in Danemarca acum, la studii, mi-am gasit un job part-time de student si nu am nici cel mai mic gand sa ma intorc acasa cand termin, pentru ca nu am la ce… aici macar castig suficienti bani cat sa ma intretin eu si prietena mea, sunt mai multi decat as face acasa pe un job pe domeniul specializarii mele cand as termina masteratul si culmea orele de lucru insumate nu sunt nici jumatate din cele pe care le-as lucra acasa. Si ma mai pis pe ei intr-un fel, fiindca inainte sa plec am vrut sa incerc un mic bussiness legal, firma am facut-o ca student (cu ceva reduceri de taxe si mai putin timp pierdut la ghisee – singurul avantaj oferit de statul roman) insa nici nu am mai pornit activitatea, si nu le platesc nici un impozit minim fiindca il consider ilegal, mai nou nici nu mai depun nici o declaratie fiindca si pentru alea vor bani (bilantul sau declaratia pe propria raspundere ca nu ai activitate se taxeaza – 14 lei ca sa iti primeasca o foaie, si se depune de 2 ori pe an). Nu le dau nimic, au inceput deja cu somatiile acasa ca nu am depus declaratiile la timp si ca risc amenda, prima a ridicat-o tata din curiozitate, restul se vor intoarce la expeditor. Pana cand nu imi vor oferi ceva la schimb pentru taxele pe care le cer am sa le ofer un deget mijlociu in pozitie ridicata. Abia astept momentul in care vor actiona pentru a isi recupera acel impozit minim pe care vezi doamne ar trebui sa-l platim, sunt curios insa de ce nimeni pana acum nu a contestat in instanta legea pana acum…Oare fiindca nu le pasa romanilor, dar ne sta in sange sa ne plangem? Astept cu nerabdare urmatoarele alegeri sa vad incotro se va indrepta votul Romaniei…banuiesc ca ne intoarcem la PSD, ca doar cu ei le-a fost romanilor bine, fiindca atunci nu stia nimeni cat fura aia pe ascuns…
Trebuie să fii naiv ca să crezi că vor veni vremuri mai bune în care vom fi liberi şi prosperi. La felul cum sunt conduse evenimentele pe plan mondial se pregăteşte o lume în care statele naţionale vor fi desfiinţate iar planeta se va transforma într-un singur stat, cu guvern unic, armată unică şi religie unică. În acest stat nu vor mai conta familia, drepturile individuale şi libertatea individuală. Va fi un imens stup în care oamenii vor fi numai nişte piese într-un angrenaj imens şi sofisticat. Drept urmare nici varianta cu plecatul din România nu va mai fi valabilă.