Am văzut aseară The expendables. Ce am reţinut.

Stallone la 64 de ani arată într-un mare fel. Desigur, au legătură şi steroizii ăia cu care mai e prins din când în când prin aeroporturi, dar sincer acum, ce îi spui unui om de 64 de ani ca să nu folosească substanţe pentru stimularea creşterii masei corporale? Că se poate îmbolnăvi? Că poate deveni impotent? C`moon.

Arnold în schimb seamănă cu o legumă rehidratată. Ridat, grăsun, cu şolduri cât China, omul îşi arată vârsta în toată splendoarea ei. Păcat.

Bruce Willis zici că-i Homer Simpson într-un mare fel. E cam dificil să faci pe durul cu faţa aia de dop. Sunt departe vremurile când salva Nakatomi Plazza.

Dolph Lundgren e îmbătrânit şi el, mare şi greoi. În comparaţie cu Stallone, cu care a jucat în Rocky şi faţă de care are 11 ani mai puţin, e ca o conopidă.

Jason Statham bate tot ce prinde, as usual.

Jet Li ia bătaie de la toată lumea, ceea ce e oarecum greşit, fiind probabil singurul cu adevărat capabil să îi bată pe toţi de să le clănţăne protezele.

Mickey Rourke e gras, tatuat şi aruncă cu cuţite. Oricum eu pe omul ăsta nu l-am urmărit cu plăcere decât în 9 săptămâni jumate şi Orhideea Sălbatică.

Restul actorilor nu fac parte din pantheonul în care sunt cei de mai sus, deci nu am de ce să îi comentez.
În rest, filmul e delicios de slab, acţiunea se bazează pe conceptul `care film iese campion mondial la numărul de morţi`, eroina principală e urâtă cu clăbuci de ăia mari şi habar nu am cine e, Stallone e îndrăgostit de ea, dar la final, ca orice bătrânel cu bun simţ, o strânge în braţe şi îi dă numărul de cont, nu un sărut, probabil ca să nu o muşte cu proteza slăbită de la atâtea lovituri.

De urmărit facă vreţi cu adevărat să vedeţi ce face bătrâneţea din om.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.