Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când îmi aduc aminte de vatra satului din Vitan iarna, primul lucru la care mă gândesc e săniuşul.

Pentru că, în fiecare iarnă, pe stadion la Olimpia se făceau nişte uber pârtii, de te dădeai cu sania până crăpa inima-n tine de frig şi de oboseală. Ajungeam acasă ud fleaşcă, îmi încasam cafteala pentru că nu venisem decât cu vreo 3 ore peste ora limită, după care aşteptam a 2 a zi, să o iau de la capăt.

Şi aveam şi o ultra sanie, făcută la un atelier, cu tălpi din cornier, foarte late şi lemn de stejar drept bancă. Cred că avea vreo 20 de kilouri sania aia. Dar ce repede mergea. Şi ce departe. Făceau băieţii ăia mari un derdeluş la care lucrau o noapte, turnând apă cu găleţile, de ieşea un fel de tunel ca la bob. Duamne, cât de frumos era să te dai acolo. Desigur, aveai şansa de a te rupe în 2 când cădeai de pe sanie, dar cui îi mai păsa de un cap spart?

De ce am făcut digresiunea asta?
Că mă gândeam, acum tu, copil din sectorul 3, dacă vrei să te dai cu sania pe un derdeluş, unde te mai dai? Că stadionul Olimpia a fost retrocedat şi nu mai au voie copiii să se joace în el, lacul Văcăreşti are apă în el şi oricum e prea departe, deci unde?

Adevărul e că degeaba zicem noi că vai, copiii din ziua de azi joacă numai counter, în loc să iasă să respire aer curat.
Păi altceva ce să joace?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.