Nu o să reuşesc niciodată să înţeleg pretenţia păsăricilor de a fi plăcute `pentru ce au în cap`, nu pentru calităţile fizice. Lăsând la o parte faptul că în general e greu să dai peste o tipă care să te impresioneze cu adevărat cu ce are în cap (asta dacă nu cumva te impresionează zeama în care se bălăcesc doi neuroni stingheri şi sinucigaşi), aş vrea să pricep logica din spatele acestei pretenţii.

E clar că dacă mă uit prima dată la tine, este pentru că ai un jenesecua acolo sau ai sâni imenş, fund frumos şi o faţă angelică. ĂSTA e motivul pentru care eşti abordată, ca femeie. Serios, încerc să mă gândesc cum raţionează o demoazelă de gen. Deci eu, mascul feroce, trec pe stradă, o văd şi brusc realizez că EA e de o inteligenţă feroce, aşa că mă întorc la ea şi o întreb, cu o voce stinsă:

– Fiţi amabilă, îmi puteţi reaminti teoria relativităţii restrânsă? Încerc să rezolv un algortim al relativităţii quarcilor.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.