Am vazut astazi Ermitajul. Bine, o parte din cladirea principala, nu ai cum sa vezi ermitajul in intregime. Pur si simplu e PREA URIAS, are prea multe exponate. legat de exponate, azi, in timp ce ma holbam cu Subiectiv la niste tablouri de Gauguin, am ajuns la concluzia ca da, omul a pictat in Tahiti la greu, dupa care si-a luat tablourilesi le-a adus la Ermitaj, pentru ca stie oricine, in mainile rusilor se pastreaza cel mai bine totul. La fel si Picasso, Matisse si altii.

Revenind. Palatul in sine e incredibil. ENORM. Totul e enorm. Scarile, candelabrele, stucaturile aurite, AURITE, nu date cu galben, camerele, holurile. Pe holurile acelea lungi aproape ca auzi pasii vreunei ducese rusoaice, atunci cand e liniste. Care ducese rusoaice, dupa ce am vazut eu in tablourile epocii, cam toate aveau mustata. Sincer, nu m-as fi riscat sa dezbrac pe una.

Nu am mai vazut niciodata un tablou de picasso de aproape. Nici de Gauguin, de altfel. E un fior special, sa stiti, greu de definit. Bine, vorbes de Picasso, Gauguin nu m-a dat pe spate niciodata. Matisse imi place mult, are o capacitate extraordinara de a armoniza culori din cele mai variate game, adevarate strigate pe canvas, transformate in soapte si alinturi. Imi venea sa iau unul si sa fug :). Desigur, pana in piata, unde trupele OMON inca pazeau multimea de oameni care se calca in picioare sa faca poza cu trofeul UCL. Sunt sigur ca nu as fi luat bataie…

finstore

E frumos la ermitaj. Daca veti veni in Rusia, o sa va placa.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur