E o intrebare ce nu imi dă pace. Momentan încă sunt la vârsta la care moartea mi se pare destul de îndepărtată şi nu am cum să mă transpun în locul unui om în vârstă.

Dar, totuşi, de ce, odată cu înaintarea în vârstă, oamenii devin habotnici? Oare frica de moarte este atât de mare, încât cu cât îmbătrâneşti, cu atât mai mult încerci să îţi reglezi socotelile cu divinitatea?

Şi totuşi, ai fost un om bun, ai muncit o viaţă, ţi-ai crescut copiii din truda palmelor. De ce să îţi fie frică de o eventuală pedeapsă divină? EŞTI UN OM BUN.
Nu înţeleg.

Oare toţi vom deveni aşa?
Sper să nu.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.