Contul meu
Vis-a-vis de mine stă o bătrânică. Micuţă, micuţă, zbârcită, nu prea aude, e bolnavă de diabet, se mişcă greu. Deh, ca bătrânii.
Din când în când mă mai conversam cu ea, când ne întâlneam la scări. Ea îmi povestea de bolile ei, de nepoţi, de diabet, eu îi dădeam sfaturi de mers la medic, ca vecinii.
Într-o zi, vecina mea s-a internat. Şi a lipsit vreo 2 săptămâni de-acasă. Nimeni nu avea idee unde este, nici măcar prietenele ei, care băteau la mine la uşă să mă întrebe dacă ştiu ceva de ea.
Acum câteva zile a venit acasă şi ne-am întâlnit pe scări. Era însoţită de un tip şi-o tipă.
A început să îmi povestească unde a fost, ce a făcut, că a trecut pe insulină, că dacă nu vreau eu să îi fac injecţiile. La care tipul o smuceşte din faţa mea şi îmi şuieră:
– Nu are nevoie de nimeni să îi facă injecţiile. Se ocupă familia de asta, nu orice om de pe stradă.
Şi au plecat.
Ăsta e tipul de hienă de case rromânesc. Cât era sănătoasă, nici unul din ăştia nu aveau idee de locaţia ei şi de starea de sănătate. Cum dă semne de boală şi posibilă moarte, cum brusc se trezesc toţi din familie.
Am mai cunoscut 2 tipuri de genul acesta. Ambele de la mama din bloc. Primii au aburit o vecină de palier de-a mamei că viaţa la ţară, în Ardeal, e minunată, că laptele de vacă proaspăt muls nu se compară cu cel de la oraş. Astfel, doi bătrâni de 70 de ani şi-au cedat casa, pentru a se muta în casa unor nepoţi îndoielnici. Nepoţi care i-au dat afară în mai puţin de 6 luni. Acum, bătrânii locuiesc cu chirie într-un sat din Ardeal. Au aproape 80 de ani şi au rămas fără nimic.
O altă vecină a realizat că viaţa ei trebuie refăcută tot la un nepot, prin Moldova. I-a dat tipului casa şi s-a mutat acolo. Acum stă pe la oamenii din sat, care o ţin de milă, pentru că nepotul a vândut tot şi s-a mutat în Bucureşti, este un domn. Apartamentul bătrânei l-a vândut ca să îşi ia maşină.
Zice mintea mea în gândul ei.
Oare bătrânii se senilizează atât de tare, încât nu realizează când cineva profită de ei?
NOU
Nu cred că este vorba de asta, ci de faptul că încep să le fie frică de singurătate, că o să moară singuri în casă, că nu o să îşi mai amintească nimeni de ei.
Am văzut cazuri cu copii care îşi băteau părinţii de 70-80 de ani. Şi sincer acum: ce ar putea face?Sunt copiii lor şi îi iubesc aşa cum sunt. Poate că din cuplul acela unul era copilul bătrânei. Crezi că ea ar fi îndrăznit să spună ceva? Doar este copilul ei şi îl iubeşte mai mult decât orice pe lumea asta.
NOU
ciresica cu numele de MaMeMiMoMu: nu cred ca ai inteles ce vroia arhi sa zica.
Peste tot gasesti astfel de oameni doritori de o imbogatire rapida de pe urma unor oameni de care se pot lipsi.
Dar sunt si oameni care fac chiar invers si fac orice ca sa nu lase “averea” urmasilor lor, desi stiu ca tot la ei o sa ajung dupa ce moare.Doh!
Oricum e greu sa eviti astfel de oameni, doar se afla absolut peste tot!Asta e mentalitatea romanilor si ne place sa fim asa.
NOU
Eu alor mei leam zis sa isi bage casa undeva sa nu mi-o lase mie eu muncesc sa ma realizez singur am principii si nu vreau sa ma mint singur
Dar unii cares inapti se bazeaza pe moartea altora sa fie “smecheri” …
NOU
Bunica mea a cunoscut o femeie de genul…numai ca ea,dupa ce sa vindecat a uitat de ceea ce a facut bunica pt ea.
NOU
Arhi, nu cred că e vorba (doar) de senilizare. Mediul în care au trăit primii 50-60 ani din viaţă i-a făcut într-un fel în care urmatorii 20 ani (’89-’09) nu a reuşit să-i schimbe: un pic mai naivi. În combinaţie cu vârsta şi cu o oarecare frică de singurătate se ajunge la poveşti d’astea horror.
Din păcate însă, din ce în ce mai des.
NOU
Sa vezi la mine in bloc culmea dramei. Cand stateam in Bucuresti, la fel aveam de vecina o batranica pe care incerca sa o abureasca un alt vecin ca are grija de ea pana la moarte daca ii lasa casa lui. Ideea era ca toti stiau ca batrana aia nu avea nici un fel de ruda. Cand m-am mutat eu in blocul ala s-a instaurat panica totala pentru ca, absolut intamplator, am acelasi nume de familie cu babuta (si nu e un nume prea comun de genul popescu, sa zici ca deh, sunt 10000 in tara). Ma trata vecinul de parca eram inamicul public numarul 1, nu imi raspundea la salut, si in nici un caz nu aveam voie sa ma apropii de baba.
Stii care a fost ironia sortii? Vecinul respectiv a murit (om tanar, 50 de ani) si baba (femeie la 80) traieste si acum.
NOU
hahahahaha:)))) tare:))
NOU
Ce trist, am auzit si eu de cazuri de genul asta. Mi-e atat de scarba de acest gen de nepoti care nu isi vad bunicii ani de zile si apar brusc sa se ingrijeasca de ei cand sunt pe moarte. Iar batranii…nu cred ca se senilizeaza, cred ca sunt doar niste oameni mult prea neatinsi de rautatile secolului. Nu isi inchipuie ca cineva din propriul neam i-ar lasa in strada.
NOU
Poate sunt mulţumiţi şi cu această minima “atenţie”
NOU
La mine pe stada sunt unii care fac contracte din astea cu batranii gen ” te tin la mine pana mori, dar imi dai casa si pensia” . Le merge afacerea, cred ca au fo 3 batrani pana acum, insa deocamdata n-a murit niciunul. 😀
NOU
Si eu am in bloc doua “exemplare” din astea, femei trecute de 50 de ani. Amandoua s-au maritat cu barbati vaduvi (una dintre ele e la al doilea !) si detin deja 3 apartamente in bloc. Noi suspectam ca ar fi rude intre ele, ca prea seamana “modus operandi” 😀
NOU
Isi incredinteaza casele si ce mai au ei cu gandul ca sunt rude si nu i-ar putea izgoni din propria casa, ceea ce se intampla in lunile urmatoare.
NOU
O fac cu buna stiinta. Ce mai au de pierdut la 100 de ani?! Macar exista speranta ca cineva le va curata shit-ul si mai tarziu ii vor imbalsama cum trebuie si-i vor inmormanta. Nu le mai pasa de conspiratii. Mai sunt si bosorogi destepti. Cedeaza totul … dar dupa moarte!
NOU
batranii nostri nu prea stiu sa moara demn – defapt nici sa traiasca demn nu au idee – dovada fiind placerea de a fi umiliti la cozi, placerea masochista de a se milogi, etc
prin urmare, oamenii din exemplele tale se lasa inselati constient, doar de dragul unei promisiuni subtiri ca vor avea parte de socializare si support in ultimii ani. prefera sa creada orbeste in asta decat sa isi asume finalul.
NOU
Da , rromanii isi respecta batranii la greu . Ce drac de dovada ar mai fi de adus ca sa zici ca rromanii is de cacat , cand vezi astfel de lucruri ?!
NOU
Nu cred că se senilizează într-atâta, ci, probabil, sunt prea creduli. Când e vorba de familie, cu atât mai mult, cum ai crede că cel pe care l-ai şters la cur când era mic (copil ori nepot), cel pe care l-ai hrănit etc te va da afară din casă? E greu de crezut, yet true.
Despre vecini/străini, cred că e vorba doar de credulitate şi de o oarecare lipsă de informare (cu privire la înşelătoriile care au loc, fiecare bătrân speră că va da pete un om cinstit.)
NOU
nu cred ca e neaparat vorba de senilitate. sunt totusi oameni care au crescut in alte vremuri, si acum 50 de ani bunul simt inca mai exista. si mai e o chestie, un batran care sta de vorba cu vecinii pe palier si-si povesteste intreaga viata este un om tare singur. eu cred ca-si dau seama ca sunt prostiti, dar spera ca sa nu moara singuri… stii vorba aia…sa aiba sine-ti aduce un pahar de apa inainte se mori.
si eu am o batrana pe palier care sta tot timpul la geamul de pe hol sau in fata blocului cand e cald. sta si se uita la lume, pentru ca in afara de babele artagoase si nesimtite din bloc nu are cu cine sa vorbeasca. si sunt multi asa, care ar prefera sa profite cineva de ei, sa aiba cu cine schimba o vorba, decat sa moara singuri
NOU
Hai să vă povestesc eu una greţoasă rău, tot pe subiect.
O vecină de-a mea de vârstă cu mine stă cu peştele ei, nu ştiu pe unde, prin oraş. Tatăl fetei, un om sever, a murit. Acum vaca se judecă cu mama ei pe care vrea să o scoată afară din casă, după principiul că şi ea are dreptul la o parte din apartament. Ea ar vrea ca mă-sa să i-l lase ei pe tot, că aşa a instruit-o pe ea peştele ei care îi este şi iubit şi tatăl copilului.
Cum puii mei să îţi scoţi părintele din casă?
P.S. Ea a fost adoptată. Halal recunoştinţă.
NOU
nu se senilizeaza. dar teama de a nu muri singuri este mai mare decat teama de a ramane pe drumuri….
NOU
si rezultatul e ca mor si singuri si pe drumuri…
NOU
Ohooo, nici n-ai idee cat de tare se senilizeaza batranii…
NOU
cunosc si eu povesti din astea. n`am nimik cu hienele daca ar ingriji batranii si i`ar trata cu politete si respect dar am mai auzit pe altii care ii bateau sau ii injurau “mai nu mai mori odata?”.
NOU
E, hai!
Sa o luam si pe partea cealalata 🙂 N-am nimic cu nimeni, dar cica am auzit la stiri ca populatia imbatraneste si ca peste 20 de ani, vor fi mai multi pensionari decat activi in munca. Cu alte cuvinte, or sa fie numai apartamente ocupate de maxim 2 babe…. iar tinerii care doresc sa-si intemeieze o familie si sa faca 5 copii… sa stea pe bara, ca na, apartamentele noi sunt scumpe.
Probabil ca sunt subiectiva 🙂 Bunica-mea i-a lasat casa matusii mele care n-are copii, dar are 3 case… iar eu stau cu chirie… In partea ailalata, soacra-mea are 2 case si un apartament, plus o cabanutza la munte…. dar nu ne da nimic ca nu vrea muschiu’ ei.
Plus ca s-au vazut si cazuri inverse. Babe care s-au lasat in grija cuiva in schimbul apartamentului… au avansat in varsta, s-au senilizat si s-au razgandit dupa 10 ani, de i-au lasat pe fraierii aia cu buza umflata.
Cazuri si cazuri…
NOU
De fapt, ideea ca socoteala cinstita prietenie lunga. Daca toate aceste relatii ar fi reglementate contractual, nu ar mai fi probleme. Doar ca oamenii sunt naivi si cred in genul asta de gentelmen’s agreement
NOU
mai, poate sunt eu naiva, dar de ce sa insemne neaparat ca vor sa ramana cu banii? mie mi se pare normal dc ai o vasrta, treburile tale, familia ta, sa nu poti ajuta un batran fie el si din familia ta (nu ma refer neaparat la parinti, pe ei ii mai ajuti, si ii vizitezi, ma refer la alte rude) , nu-l poti vizita saptamanal, dar dc afli ca e chiar grav bolnav, si nu mai stie pe ce lume este, incepi sa-i mai fi alaturi, sa il mai ajuti cum poti, macar sa nu se mai simta singur, si in caz ca moare, sa nu moara singur si sa-l gaseasca vecinii dupa 3 saptamani
de ce trebuie sa insemne asta ca vrei sa ramai cu mostenirea persoanei respective?
NOU
Asa si cu oamenii care ”ingrijesc” batrani fara mostenitori pentru a pune mana pe casa! Eu nu m-as preta niciodata la asa ceva!