La un moment dat, aveam în cercul de prieteni 2 grași. Grași, nu ca mine, oameni care nu au făcut niciodată sport, lăbărțați de câtă unsoare aveau pe ei.
Oamenii ăia erau întotdeauna că altcineva e de vină pentru faptul că sunt grași. Mama mi-a dat prea multe vitamine când eram mic, e cald afară, e de vină tiroida, nu mai există mâncare bio, tot felul de tâmpenii.

Ne-am certat și nu ne mai vorbim. Într-o seară, când se maimuțăreau iar pe tema asta, halind o pizza mare și ajugând la concluzia că pizza trebuia să fie cu blat subțire și de vină sunt cei ce au făcut pizza că îi obligă să mănânce asemenea gunoaie, m-am enervat și le-am zis tot ce aveam pe suflet.

Că sunt grași din vina lor, că mănâncă cât niște porci și că, dacă vrei să nu mai fii gras, ai o sinmplă opțiune, nu mai mânca și vei slăbi. Dacă nu ai voință, taci și vezi-ți de treaba ta de gras și aia e.

La care ei, foarte ofensați, s-au uitat la mine și au zis:

– Dar și tu ești gras?!

M-am enervat și i-am dat afară.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.