Contul meu
De mic ai fost îndoctrinat. Că ești cel mai deștept, cel mai inteligent, cel mai spiritual, cel mai bun în toate.
La școală erai cel mai bun, iar dacă rezultatele nu o dovedeau, ceilalți erau de vină, nu tu. Tu erai perfect.
Când ai fost întrebat prima oară ce vrei să te faci mare, erai în dubii. Nu știai dacă vrei avocat sau doctor. Mama voia doctor, tata voia avocat.
Ai terminat școala și ai dat cu fruntea de viață. La medicină nu ai dat, că ți-era scârbă de morți. La drept nu ai dat că se tocea mult. În plus, ai trăit și cu remușcările că ți-ai dezamăgit ambii părinți.
Te-ai dus la muncă. Surpriză, aici nu mai erai cel mai bun. Dimpotrivă, până și ție ți se părea că ești mocăit și că prinzi greu. Acasă însă, mămica îți spunea că ei sunt de vină, că ei nu înțeleg ce geniu le-a picat în brațe.
Și așa ți-au trecut zilele și anii. Crezând că ești special, că ești deosebit, neînțelegând de ce ceilalți nu văd asta în tine.
Din păcate, asta e drama multor tineri din ziua de azi. Poate asta a fost drama tinerilor dintotdeauna, nu știu. Dar acum, e o dramă.
Sunt tineri care termină o facultate pentru că așa le-a spus mama că e bine. Iar ei nu știu să scrie, iar cele 4 operații devin ecuație cu 5 necunoscute, dacă pui 2 paranteze. Dau lucrări de licență copiate de pe internet și se trezesc intelectuali la 22-23 de ani.
După care îi lovește viața. Nimeni nu îi angajează, sau dacă sunt angajați pe postul pe care au studii, primesc un șut în fund după o lună. Pentru că nu au capacitatea de a ocupa acel post. Și se târâie din job în job, așteptând ca cineva să îi descopere miraculos și să vadă ce genii sunt.
Iar acasă părinții trăiesc în continuare cu impresia că plodul lor e geniu nedescoperit. Nu contează că au trecut anii și el tot la Luceafărul și Alexandre Dumas se raportează, asta în cel mai fericit caz. Copilul e genial, pentru că a avut părinți geniali. Dar e neînțeles.
Treziți-vă. Dacă voi nu vă acceptați condiția, nimeni nu o să v-o accepte. Priviți-vă în oglindă, priviți înapoi, la ce ați realizat și la ce vreți să realizați. Când veți accepta că nu sunteți cu nimic mai presus de marea masă ce vă înconjoară, atunci vi se vor lumina ochii. Atunci veți vedea clar ce vă așteaptă de la viață.
Nu e o rușine să nu fii genial. E rușine să nu îți accepți umanitatea.
NOU
depinde si de parinti, dar mai ales depinde de copil…pe mine, mama ma certa daca nu aveam note bune pentru ca considera ca nu invat destul…cat despre facultate, am facut-o pana am dat-o dracului pt ca dadusem la facultate ca sa fac chestii intr-un anumit domeniu si eu faceam numai materii total pe langa…conteaza foarte mult sa ai taria de caracter sa ii mai dai dracu si pe parinti din cand in cand cu tot cu parerile lor preconcepute (ei iti vor binele, dar deseori e bine sa decizi tu ce sa faci cu viata ta)
NOU
eu am trecut de etapa asta in momentul in care am dat cu capul de pragul de sus si banuiesc ca tuturor li se intampla asa. Te supraevaluezi pana cand ti se intampla ca o situatie sa te aduca “cu picioarele pe pamant” atunci iti dai seama ca ai de muncit mai mult decat iti imaginai ..
NOU
Ca bine le zici. Stiu exact cum e. Oricum ceva s-a intamplat la mine prin liceu. Nici acum nu stiu ce, dar stiu cate certuri si discutii aveam cu ai incercand sa-i fac sa inteleaga ca sunt limitat, si primul pas ca sa imi pot depasi conditia si evolua e sa realizez ca am limite.
NOU
Ai dreptate,dar ce am putea face noi,la 22 de ani e gata facultatea,nu inveti nimic in ea,intri bou iesi vaca,te crezi zmeu,ti-o iei in freza…multi nu mai au curaj sa incerce altceva.Drama tinerilor ca mine,care s-au trezit ca nu-s buni de nimic,si suntem greu de acceptat…si trebuie sa faci muncile de jos..si noi nu acceptam(ca doar nu ne-am nascut sa fim slugi ;))…si gata…ca am obosit deja si trebe sa ma fac ca muncesc(lenea face parte din drama)
NOU
man, nu stiu, eu chiar sunt genial :)))
NOU
tata mi-a spus asa, pe la 17 ani (in secolul XX): daca intri la o facultate, iti dau bani sa studiezi (bere, amigos, gagici etc). daca nu, am o lopata libera la mine pe santier, mai faci si tu miscare si inveti cuvinte noi, nu din dictionar.
omu’ s-a tinut de cuvant. nu am intrat la facultate, am fost luat in armata, unde am ajuns sa dau cu lopata evident. dupa aia am recuperat si lucrurile au intrat in normal.
acu’ cativa ani numai am aflat de la mama, discret, ca anul ala, tata s-a cam ofilit de neliniste… da’ s-a tinut tare.
acum am si eu puiul meu. mi se rupe inima in fiecare zi cand ii dau drumul in gradinita… dar altfel nu se poate.
d-aia pot acum sa ascult in pace “daca pozele ar vorbi” de parazitii :). textul este foate educativ!
NOU
Excelent articol, felicitari. Cum spunea si sadd, lenea face parte din drama. Si incompetenta, si inconstienta, si lipsa ambitiei. Daca tu vrei, nimic nu te opreste sa ajungi sus. La vointa si disciplina trebuie sa umblam.
NOU
asa am patit eu cu cantatul… ai mei imi bagau in cap ca mare talent ce am eu. Pana am inceput sa observ ca invatatoarea se cam stramba la orele de muzica atunci cand imi venea mie randul sa cant. Daca nu s-ar fi strambat ea, ma vedeati acum pe U TV :))
Dar acum stai sa te gandesti. Ce poti face ca parinte. Daca ii spui copilului ca e destept, se ajunge la situatia descrisa de tine. Daca ii spui ca e prost, se demoralizeaza si nu mai face nimic. E complicat 🙁
NOU
da, e greu sa fii parinte. nu stiu cum voi face eu
NOU
pe mine nu m`a laudat nimeni excesiv si nu mi`a bagat in cap ca`s o perla si lumea e scoica mea (‘the world is your oyster’) asa ca nu am tendinta sa ma supraapreciez sau sa pic in depresii daca gresescu cu ceva.
NOU
he, lasa ca tu esti o scoica in lume, nu invers
NOU
Chiar daca nu e prea dotat copilul, macar incredere in sine sa aiba. Altfel nu se mai apuca de nimic, stiind ca n-are sanse sa fie perfect in nici un domeniu. Iar in Romania de azi, cu un pic de tupeu poti ajunge mult mai departe decat cu un kil de valoare (trist, dar adevarat).
NOU
Inca nu sunt la facultate , dar sunt bucuros ca nu voi merge pe drumul dorit de parintii , nu am acceptat niciodata sa fiu condus de altii si probabil de asta nu voi ajunge in situatia in care sa ma cred un geniu , pentru ca nu pot fi un geniu , imi dau seama ca altii sunt mai buni ca mine…chiar si tu :))
NOU
… si geniile au limite 🙂
insa de la ce zici tu pana la mentalitatea noastra mioritica nu e decat un pas; uite-te la commenturile celor tineri “intri in facultate bou si iesi vaca” , “dai cu capul de una de alta” … aproape toti sunt deprimati si le lipseste speranta, increderea in sine … nici asta nu e o filosofie sanatoasa
o vorba de duh zice ca “daca vrei sa iti iasa un lucru bine, incearca sa il faci perfect”; eu nu-mi vad copii genii dar nici nu ii incurajez cu fraze de mare angajament gen “lasa ca tu esti o vita, dar iti ia tati BMW cand implinesti 16 ani si topim doua trei ghiuluri d’ale mele si unu’ de-al ma-ti si o sa ai si colan la gat de 465 de grame, iti iau doua trei tricouri Armani si o sa pasesti in viata cum trebe ai sa vezi!”
NOU
Nu trebuie sa-i spui nici ca-i destept, nici ca-i prost. Trebuie sa fii realist si sa-l inveti si pe el sa fie la fel. Sa-i explici ca daca el nu munceste si daca el nu-si face viata mai frumoasa, nimeni nu o va face pentru el. Ca nu conteaza daca este sclipitor daca nu este si descurcaret, ca nu conteaza daca nu este cel mai sclipitor daca munceste mai bine si mai cu placere decat altii.
Nu-i asa complicat :)!
NOU
Clar e e greu sa fii parinte, sa stii sa iti faci copilul sa isi cunoasca adevarata valoare. Daca gresesti si il urci pe un piedestal pe care nu ii este locul cand va pica de acolo, va fi nasol.
NOU
doar eu sunt genial? 😛
eu m-am apucat de muncit de la 15. acelasi lucru il fac si acum, doar ca e legal si acum eu conduc firma.
@arhi, cei cu diplome se angajeaza la stat. aia care chiar stiu sa faca ceva, merg si muncesc la privat (subliniez: muncesc!).
NOU
OK… OK… dar daca totusi esti unul dintre aia geniali, ce faci? 😆
NOU
Ai mei nu m-au apreciat niciodata (peste masura), dimpotriva de cele mai multe ori imi ziceau ca nu voi reusi sa fac ceea ce imi propun, ca nu e de mine, ca deh, de ce as putea eu sa fac ceva ce ei amandoi nu au putut si atunci cand imi vedeau rezultatele ziceau ca e din prost noroc. Le multumesc pentru ca asta m-a ambitionat, dar nu cred ca voi proceda la fel cu copii mei, insa nu voi cadea nici in cealalta extrema.
NOU
Andi, daca esti unul din ei, nu citesti acest blog, pentru ca esti in US si muncesti ptr google sau M$
NOU
Eu cred ca cei mai multi parinti sunt invers fata de cum ai spus tu, adica ori ignoranti, ori mereu nemultumiti.
NOU
daca lucrezi la google sigur tre sa fii geniu deci………… :)))))))))))))))
lol
NOU
Intreb, nu dau cu paru’ : sotia se gandeste la copii sau ai baut apa dupa chirila si piticigratis de ai inceput sa scrii scrisori catre adolescenti….
Sfat: fa-l, creste-l si dupa aia spune-i “du-te ba la tomberon ca esti prost, nu esti in stare sa lucrezi in silicon valley nici ca hingher!”
mai vorbim peste fix 9 luni+18 ani despre problema
NOU
drama cea mare nu e cand te mangaie parintele pe cap si te linisteste ca esti deosebit si neinteles, ci atunci cand il linistesti tu, explicandu-i doct ce prosti sunt aia de te-au concediat, ce bani o sa faci imediat ce o sa dai peste oameni capabili, nu cat tine, ca nimeni nu e ca tine, si ca e mult mai bine sa “te odihnesti” acasa pana gasesti ceva ce merita, decat sa te consumi si sa pierzi timpul pe o suma modesta, la un job care nu se ridica la inaltimea “profesionalismului” tau. din job in job abia iti mai deschizi mintea, realizezi ce poama esti si, de bine de rau, inveti cate ceva, dar e deja depasit sa te chinui asa.
de acord, ai avut ghinionul ca ai tai sa te minta ca esti genial, dar cand totusi ai trecut printr-o facultate, printre oameni, situatii, si nu ai fost capabil sa discerni ce e inteligenta si ce e autosuficienta in capul tau… nu mai arunci vina pe nimeni, nu mai ai scuza.
nu e nici pe departe drama ca unul sau altul realizeaza ce incompetent e dupa o facultate, ba ar fi de ajuns macar sa banuie, deja s-ar numi evolutie. iti dai seama ce prost esti ca ti-ai ascultat parintii? atunci speli veceul la o benzinarie, te zbati, dar mai faci o facultate, una utila. ca nu se termina viata la 25 de ani.
dar tanarul care chiar e de azi nu crede ca e special, el stie ca asa e. cand se gandeste ca nu stia ce vrea sa se faca, realizeaza ca nimic nu era destul de bun pentru el. remuscari are cand n-a chiulit si proful nu a facut prezenta, cand la facultate a dat bani pe cartea profesorului, dar asta n-a contat pentru nota la examen. la munca nu i se pare ca e mocanit, el pur si simplu nu se oboseste, sau cretinii aia nu stiu ce sa-i ceara. stie ca sunt invidiosi aia care ii dau un sut in fund, nu-si pune problema ca e incapabil, prosti sunt aia care nu stiu sa se exprime pe intelesul lui. daca a citit luceafarul, deja e prea cult si da clasa oricui.
asta e tanarul de azi si asta e dramatic. deocamdata dramatic, pentru ca facultatile vor da din ce in ce mai usor nota 10 pe lucrarea “demiterea presedintelui ca act de coruptie”.
tanarul ala despre care zici tu ca are dubii si nu se simte bine in pielea lui e pe cale de disparitie, daca nu cumva i-am si mancat coliva.
NOU
Bun post.
Recomand si o melodie pe masura: www.trilulilu.ro/darkphantasma/c24f886129d46d
NOU
@ioana:
Mi-a placut f mult chestia asta: “atunci speli veceul la o benzinarie, te zbati, dar mai faci o facultate, una utila. ca nu se termina viata la 25 de ani.”
Asa e… poti oricand sa faci ceva ce iti doresti…
NOU
E clasica asta cu “poate mai mult! Dar nu vrea” 🙂
NOU
off, doamne, Arhi, daca ai sti cat ma lupt pe forumul bestjobs si myjob sa ii trezesc pe acesti tineri din letargie si sa le explic ca problema nu este la patronat sau in societate (nici alea nu-s perfecte, dar e alta tema), ci in fiecare in parte…
succes 🙂
NOU
eu stiu doi frati educati la fel care au ratat cam tot ce puteau sa rateze in viata. scoala, cariera si mai ales modestie. daca-i intrebi, nimic nu e din vina lor. anul 1 de facultate facut de 4 ori. dat afara de 3 ori din job – reorganizare, pile, criza. picat rezidentiatul – era salariul mic. intotdeauna ii dezavantajeaza societatea. nu ei pe ei insisi, ei sunt genii. cine-i de vina?
NOU
Miscat pana la lacrimi. Deosebit si interesant de la o persoana care mai ieri ne invata cum sa convingem sotia sa faca sex anal. De-a dreptul interesant.
NOU
da? ne invata? anal? e o postare cu sex anal? nu-mi vine sa cred ca am ratat-o exact pe-asta!
NOU
Ioana, nu e problema, ca nu a ratat-o baiatul de mai sus. Atata timp cat si-a convins nevasta sa i-o bage-n cur, misiunea mea si-a atins scopul
NOU
Asta-i chiar o problema pentru mine. Eu nu imi amintesc sa-mi fi zis ai mei ca-s cea mai buna. Dar cand era de laudat ma laudau. 🙂 Si cand era de papara, era… Eu acum incerc sa-mi fac fetele sa inteleaga ca fiecare raspunde de deciziile pe care le ia. Ele-s diferite (desi gemene) si chiar nu mi-ar fi la indemana sa le spun ca sunt genii. Plus ca inca nu lucreaza la google. 😀
NOU
eu nu-mi mai fac griji. Gata. Copilul meu nu are cum sa iasa altfel decat geniu, deci nu mai stau sa ma intreb ce-ar fi bine si ce n-ar fi bine sa-i spun 😀
NOU
Frumos articol. Totuși, dacă tu nu crezi în steaua ta atunci cine va crede? Și dacă la finalul drumului nu ai reușit să ajungi pe vârful muntelui ce dacă?… Drumul a fost palpitant și a meritat.
Uitându-mă în spate, așa cum mi-ai spus tu, pot spune cu mâna pe inimă că sunt mai presus decât marea masă care mă înconjoară. Sună infatuat, știu, dar așa este… Și așa îi voi învăța și pe copiii mei: ’Visează/Țintește sus de tot, nu vei ajunge nicioată mai sus dacă nu-ți propui’
NOU
Florin, cazul tau nu are legatura cu articolul. Esti un barbat care a reusit in viata, care a stiut ce vrea si ce poate. Discutia e in alta parte:)
NOU
@Arhi: ce inseamna geniu pt tine? Un doctor bun este un geniu? sau daca nu lucreaza in alta tara este limitat? . Trebuie sa fie cercetatort stiintific 😀 ?
Fiecare poate sa fie bun intrun anumit domeniu si sa fie super varza in altul. Daca spui la o persoana/adolescent – “esti cam varza” sunt sanse mari nici sa nu mai caute daca este bun intrun domeniu.
NOU
Eu cred că poţi să fii oricât de deştept şi de pregătit, dacă nu ai o şansă tot IQ-ul din lume nu-ţi foloseşte la nimic. Poţi să fii oricât de harnic şi de onest, dacă nu are cine să vadă asta eşti în acceeaşi oală cu infractorii cu 4 clase.
Puii mei, eu am ajuns la concluzia că ţara mă vrea prost.
P.S. Nu vreau să mă auto-flatez, dar simt că articolul acesta a fost scris pentru mine…
NOU
Come on, dude… SUA? NOT! 😛
Io-s genial in felul meu artistico-boemian. 😆
NOU
Nu există oameni geniali pe pământul ăsta. Poate doar Leonardo Da Vinci dar şi ăla era bulangiu.
NOU
deci sunt genial :))
NOU
Bine! Sunt impresionat. Articolul acesta e unul dintre cele mai reusite de cand iti citesc blogul. Felicitari. O sa dau link spre tine intr-un post 😉
O zi faina.
NOU
Nu cred ca problema asta a existat dintotdeauna. Este mai degraba problema unei generatii. Problema este ca majoritatea parintilor nostri (cand spun ai nostri, ma refer la cei cu varste cuprinse intre 20-25 de ani) au venit in Bucuresti din provincie (unde nu au avut posibilitatea sa invete) s-au angajat in fabrici, santiere, etc si au reusit sa aiba o viata decenta. Insa si-au pus toate dorintele lor neimplinite in odrasle, bagandu-le in cap ideea ca daca ai facultate toata lumea e a ta. Pentru ca asa era pe vremea lor, cine avea facultate era respectat si admirat…
NOU
Mama voia drept si tata litere. Iar eu fac medicina. Pentru ca asa am vrut eu. M-am certat, am amenintat. Si au acceptat. Nu am 10 pe linie, dar pot sa spun ca stiu ce domeniu vreau si invat in asa fel incat sa stiu si msine, dupa examen.
Depinde foarte mult de fiecare in parte, nu e o regula generala, dar nu e atat de greu sa stii ce vrei si sa stii cine esti.
NOU
Era maine, scuze. Graba:D
NOU
Ce vorbeşti dom’le? Românii “e” geniali cu toţii. În România dacă eşti altceva decât doctor, avocat, economist sau inginer eşti un fel de coi atrofiat pentru ceilalţi. Suntem limitaţi în gândire, iar orizonturile mentalităţii noastre se întind de la lcd-ul luat cu credit de la banca din cartierul în care locuim până la “superba” vacanţă în Grecia petrecută cu brânză şi murături la pachet şi alături de toţi “corporatiştii” României.
NOU
ce mi place cum il pupi in cur pe ala de la HiQ adica low IQ..Mai profitabil ierea sa faci un scandal cu el p aici sa ti creasca traficul.ajungeai si tu in can can.Ti e frica de gura lumii?Da i muie!
NOU
Cred ca niciun oom nu poate spune ca este cel mai bun intr-un anumit domeniu cu conditia ca acel domeniu sa fie cat de cat, supraunitar din punct de vedere cantitativ.
NOU
mare adevar domnule!… eu am avut primul cuvant,in ceea ce e o sa fac cu viata mea.. am urmat liceul care l-am vrut.. acum la facultate,specializarea care mi-am dorit-o..si sper ca peste 20 de ani sa fac tot ceea ce imi place.. daca nu o sa fac asta atunci o sa fac sa imi placa. Nu am fost premianta,olimpica.. nu mi-au dat parintii in cap,daca am facut ceva rau,am luat o nota proasta etc…Nu mi-au zis nu fa aia doar pt ca nu au vrut ei sa fac.. dar m-au invatat sa disting ce e bine ce e rau..iar cand eram in dubii m-au sfatuit si pt asta le multumesc . Slava domnului ca nu mi-am batut joc de nimic.. am apreciat cand nu am avut.. cand am avut.. cand mi-a fost bine .. a fost excelent ; cand nu mi-a fost bine .. a fost si mai bine…. Am invatat sa ma accept si cu bune si cu rele.. pt ca nimeni nu e perfeect.. perfectiunea nu o gasesti,atingi niciodata,oricat ai cauta!
NOU
codrutza, foarte interesant, dar ce facultate faci?
NOU
Arhi problema e ca unii dintre noi nu reysim sa ne “dezlipim” de fricile educationale si simtim nevoia de confirmari la fiece pas, aunci cand o pornim pe4 un drum . EI BINEin confirmarile astea multe ni se cam duc ideile originale pe care le avem uneori! Am fost obisnuiti sa cerem si sa NE cerem si cate 2 – 3 confirmari penru orice. Parca si aud:
ESTI SIGUR? SIGUR, SIGUR, SIGUR… 🙁
NOU
Eu ma consider un geniu pentru ca citesc acest blog 😀
NOU
hello everyone!! prima data cand intru pe blog. primul articol citit… impresionat!! si eu ca si multi altii ma regasesc in cele scrise! ai mei m-au considerat mereu un geniu. partial aveau dreptate. :)) . IQ-ul meu e oleaca peste medie, dar nu m-a ajutat prea mult. educatia primita nu m-a impins pana acolo incat sa fac intr-adevar ceva. ai mei pur si simplu au dorit ca eu sa fac o scoala, sa fac o facultate si sa ajung cine stie ce. fail total acolo! :)) . am plecat cu scoala generala unde eram mereu printre cei mai buni. incet incet am inceput sa imi pierd interesul. la liceu nu am stralucit. dupa bac un coleg m-a convins sa dau la facultate, iar eu ca sa nu dau inca fata in fata cu viata am decis sa o fac. sincer, un an super tare, da’ nu din cauza facultatii! :-” .. evident am renuntat la ea. am plecat in strainatate unde sunt de 4 ani. nu imi pare rau. am invatat destule pe aici. am trecut prin diverse chestii, si etape. ultima mea slujba era chiar destul de buna. am obtinut-o trecand un test de inteligenta plus alte cateva prostii. concluzia ar fi ca aceasta conditie e determinata de lipsa de educatie a parintilor nostri care aspira la mai mult si nu stiu cum ar putea-o face, asa ca ne folosesc pe noi drept proiectii. pacat ca nici eu nu prea stiu cum sa ne educe si au crescut intr-un regim in care nimanui nu ii era permis sa gandeasca prea mult pt. ca sincer, era mai mare nevoie de oameni care sa munceasca in fabrici necalificati decat era de profesori.
salutari Arhi. am sa continui sa iti citesc postarile!
NOU
Mai Arhi, incep sa te iubesc (pe bune). Am impresia ca-mi citesti in cenusa din creieri. Mi s-a intamplat sa fiu framantata de cate un subiect, in cate o zi , si a doua zi: hopa la Arhi pe blog un post despre…Si, de obicei, cu parerile mele. Te pup. Sunt obosita rupta in seara asta, te rog sterge comentariul dupa ce-l citesti , ca am impresia ca am fost usor penibila.
NOU
Eu la intrebarea cu “ce vrei sa te faci cand vei fi mare ” raspundeam cu TRACTORIST. Asta intr-o clasa de viitori doctori, ingineri si profesori. Aveam un vecin care avea un tractor vechi si ponosit si nu era nici macar o zi sa nu trebuiasca sa repare ceva la el. Imaginea omului ala plin de ulei si de motorina cu o salopeta rupta-n fund si cu nelipsita basca in cap mi se parea idealul in viata.
Bagami-as m-am ratat. ca acuma fac reclame si scriu toata ziua la rahatul asta de calculator!
NOU
Mah, si pana la urma… daca nu sunt buni de nimic si au impresia ca sunt destepti [si stiu ca o sa-mi iau injuraturi pentru asta :))] se fac PR si s-au scos!
NOU
Ce vrajala cu sportlocal.ro… vrei sa castigi marele premiu…
NOU
Arhi, tu ai luat licenta pe bune?
NOU
„Trezirea” de care vorbesti tu cunoaste mai multe etape. Locul de muncă unde nu eşti cel mai tare, prima bătaie cruntă luată din cauză că n-ai priceput că nu toată lumea-ţi permite ce-ţi permit părinţii, prima fată care-ţi râde-n nas după ce-ai urmat sfatul mamei şi i-ai făcut declaraţii la prima întâlnire… si multe altele. Dacă eşti deştept, înveţi ce-i de-nvăţat şi shimbi câte ceva. Dacă nu, mergi pe acelaşi drum.
Amuzant este că părinţii ajung la un moment dat să te-ntrebe de ce dracu’ nu te muţi la casa ta… vorba aia, ai 30 de ani. Altfel spus, de ce eşti un ratat. Şi nu cred că e prea uşor să le explici că şi ei au partea lor de vină (asta, în cazul în care conştientizezi că eşti un ratat).
NOU
la mine a fost exact invers. singura data cand am luat premiu (3) a fost in clasa 1, apoi numai mentiuni si apoi pula. in liceu era sa repet a 9a, apoi in fiecare vara am fost corigent la cel putin cate o materie (in timpul trimestrelor aveam si cate 5 😀 ). am fost chiar si eliminat din liceu vreo 3 zile pentru ca mi-am batut joc (a se citi “i-am demonstrat ca-s mai destept ca el”) de un profesor.
taica-miu ma intreba cum dracu de invata fetele (misogin, deh 😛 ) mai bine ca mine (eram intr-o clasa de tocilari), eu de ce nu pot. maica-mea imi zicea ca ea merge pe la altii pe acasa, mai discuta cu colegii, si toti invata pana la 2-3 noaptea, iau meditatii (care eu n-am luat ever), se agita, numai eu o ardeam aiurea.
and in the end ? sunt singurul din familie (aia extinsa, care include rudele pana la gradu 4) si din cate stiu si dintre fostii colegi care a vazut 3 continente, care a lucrat la multinationale, care vorbeste 3 limbi straine si intelege 5, care a pilotat avioane militare, a sarit cu parasuta, si-a rupt curul la ski si alpinism, and so on. si care are rezidenta (cetatenie asap) canadiana 😛
a, si cu toate astea am un self-esteem destul de low 😐 . da’ lasa ca ma fac eu mare …
NOU
@canadianu’ : Ai pilotat avioane militare? Vreau si eu. Cum se face asta?
NOU
pai ai 2 variante
1. se da admitere la acacademia fortelor aeriene. ma mir ca nu stii, acu ca toata rromania are orgasm ca a zburat o fofoloanca (suceveanca, da ! 😛 ) cu migu
2. se castiga la loto si se merge in mama rusia
3. se castiga serios la loto si se cumpara avionu propriu (link 1, link 2) 😛
NOU
In general, parintii isi apreciaza cel mai mult copilul. E normal sa spuna ca e geniu, ca e cel mai frumos si destept pentru ca este al lor. Greseala mare pe care o fac parintii, e faptul ca nu-i explica copilului ca el este asa doar pentru ei asa, iar societatea poate sa-l perceapa altfel.
NOU
Mă simt total identificată.
În sfârşit un post în care nu pari un misogin maniatic.