Citind comentariile de la ultimele articole, cele cu mașinile pe GPL, mi-am adus aminte de o mizerie promovată pe internet în ultima perioadă. Să trăim numai cât ne permitem.

Dacă ești copil sărac, cu părinți săraci, nu visa să faci o facultate, să fii mai sus de atât. Trebuie să înveți o meserie și să îți continui drumul de sărac.
Dacă ești sărac, nu visa și tu să mănânci carne. Mănâncă cartofi cu pâine, că de aia ești sărac.
Dacă ești sărac, nu visa la mașină personală, ești destinat să mergi cu transportul în comun.
Dacă ești sărac și totuși vrei mașină, mașina ta e logan second hand, nu ai cum să visezi sau să vrei mai mult decât atât.
Săracule!

Desigur, aceste sfaturi docte sunt date din spatele laptopurilor de 1000 de euro.

Ce uită acești critici de circumstanță este că un om are o singură viață. Pe care o trăiește așa cum vrea el sau așa cum vor alții. Dacă eu vreau să îmi iau porș caien și să îl pun pe gpl, ca să ies mai ieftin, e decizia mea. Dacă eu am 800 lei salariu și vreau plasmă de 50 inch e decizia mea.

Eu, omul ăsta, trăiesc o singură dată. Nici voi, nici alții, nu îmi dați viața înapoi. Dacă îmi cumpăr ceva ce nu îmi pot permite de fapt, este iarăși treaba mea. Faptul că mă țigănesc cu creditorii pentru 1000 lei e extrem de diferit de ce face de un mare om de afaceri, care se ceartă cu banca, pentru niște active care nu sunt ale lui? Sau ce a făcut patriciu cu țepuirea celor de la mic.ro?

Deloc, doar că e vorba de alte sume.
Așa că, cel mai sănătos este ca fiecare să încerce să își trăiască unica viață pe care o deține și să nu mai ducă grija cheltuielolor altora.
Simplu.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.