O cutuma incetățenită pe net este că rromânii sunt nesimțiți, că sunt răi, că nu le pasă de cei de lângă ei, că sunt analfabeți și proști. Probabil datorită clasei politice ce îi reprezintă cu mândrie, facându-i de râs peste tot, alături de țiganii și violatorii italieni. Dar să ne gândim puțin.

La târgurile de carte lumea se înghesuie să cumpere și să citească aproape ca în hypermarket, la coadă la mezeluri. Oamenii cumpără carte, fără să se gandească la preț, deși prețurile sunt uneori chiar nerușinate (prețul mediu al unei cărți slăbuțe e cam 5 euro, mergând și sărind lejer de 10 euro). Chiar și eu am făcut review-uri gratuite pentru o editură, doar pentru că îmi trimiteau cărți, un preț infim față de prețurile la publicitate pe media blogurilor. Pentru că sunt cărți și îmi plac.

Cele mai circulate linkuri pe internet sunt anunțurile umanitare. Și se strâng sume substanțiale pentru oamenii care au nevoie de noi, direct de pe internet sau, prin sensibilizare ulterioară, prin intermediul mass-mediei clasice. Oamenii chiar donează, din puținul lor, bani pentru ca un om să mai poată trăi încă o zi.

Și atunci, de ce este părerea generală că suntem niște oameni de rahat într-o țară maro?
Unde greșim?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.