Săptămâna trecută, o amică m-a rugat să îi împrumut niște bani, pentru că era pe zero. Am fost destul de uimit, pentru o secundă, soțul ei având un business destul de bunicel, gen vreo câteva sute de mii anual, cât să fie bine românului.

Așa că am întrebat, ce se întâmplă, sunteți în pană de bani, afacerile merg prost, ce e?
Răspunsul m-a dat cu tălpile spre cer.

În săptămâna ce trecuse, tipa își depășise suma alocată de către soț pentru cumpărăturile zilnice, prin urmare soțul îi tăiase alocația pentru săptămâna următoare. Rețineți, alocația înseamnă bani pentru casă și coș zilnic, inclusiv mâncare și cele necesare pentru cei 2 copii.

Partea cu adevărat interesantă este că ea avea un job foarte bine plătit la o firmă de consultanță ceva, gen kpmg parcă, job la care a renunțat la presiunile soțului, ca să îi facă și să îi crească cei doi copii.

După care a urmat tot traseul de până acum, în care i s-a explicat că este întreținută și că, dacă nu îi convine, să pupe copiii pe creștet și să își vadă de drum.

De ce nu dă divorț?
Textual citit: Măcar nu mă bate.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.