Nici nu m-am trezit bine şi văd la Dojo despre o altă campanie în care noi, naţiunea, trebuie să ne plecăm capul ruşinaţi şi să recunoaştem crimele străbune comise de Antonescu împotriva ţiganilor. Desigur, s-a pregătit o ştampilă de pus pe blogele, plus un link către asociaţia aia de ţigani care cică implementează codul de cenzură al blogurilor, ca să nu mai putem spune ţigan în loc de rrrrom.

Oare de ce trebuie noi tot timpul să ne punem cenuşă în cap pentru tot felul de chestii, la îndemnul unui neica nimeni? Ruşii au omorât milioane de oameni în război. Dar de, fiind ţară câştigătoare a războiului, nu are nici cea mai vagă problemă în a i se rupe la modul intens de prostiile astea. Noi în schimb, ca ţară trădătoare, va trebui să suportăm dobis de ăştia până la următorul război pe care îl vom câştiga. Altfel, va trebui să ne simţim vinovaţi toată viaţa pentru aşa zisele crime ale înaintaşilor noştri. Deşi nu văd ca vreun evreu să moară de remuşcări pentru copiii ucişi prin Gaza.

Întreb eu aşa, în genere, de ce nu se fac campanii de educare a ţiganilor?
De genul Nu mai cerşi deşi ai palat cu turnuleţe, Nu mai fura şinele de cale ferată, Nu mai fura în autobuz, Nu mai bate copii în curtea şcolii.

Oare imbecilii care fac campanii de astea cred că ne naştem aşa? Că urâm un ţigan doar pentru că e negru?
Şcoala generală. Aveam 1 leu, voiam să îmi iau gumă cu surprize. Pe treptele şcolii, o gaşcă de ţigani spărgeau seminţe. Bă, ia vino încoa. Ce bani ai? Păi nu am. Zbang, un pumn în gură. Ia caută-l mă în buzunare. Nu mi-am mai luat gumă.

Clubul de fotbal Voinicelul. Aveam nişte mănuşi de portar superbe, cumpărate cu greu de părinţi. Coleg de echipă cu un ţigan. După antrenament, ia mănuşile de unde nu-s. Pedepsit de părinţi pentru neglijenţă. Nu m-am mai dus la fotbal mult timp. Cine apăra în curtea şcolii cu mănuşile mele, pe care scria mare CETIN? Colegul ţigan, care mi-a dat o flegmă în ochi când i-am zis că sunt mănuşile mele.

Coleg înjunghiat în Herăstrău pentru că s-a opus să îi fie violată prietena. De ţigani. Furtune şi târnăcoape furate din maşina de pompieri în armată. De către ţiganii cărora le stingeam focul. Tot timpul, în toate întâmplările violente din viaţa unui rromân, există şi un ţigan.

Pe când bă Bucurenci, o campanie de responsabilizare a ţiganilor, nu doar a celor asupriţi de ei?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.