os de peste

Râdeau de dimineață câțiva domni de mine, pentru că, dacă mănânc pește cu oase, întâi mi-l curăță soția de oase, altfel nu am curaj să îl mănânc.

Da, domnilor, e nevoie de curaj și de un bărbat adevărat să poți purta culoarea roz. Și să poți recunoaște că te cocoloșește nevasta ca pe un bebeluș. Dar să știți că există o motivație.

Acum câțiva ani, eram în vizită la cineva și ne-a servit pește. Pe care l-am ronțăit ca pe pui, eu neștiind să mănânc pește cu oase. Până în momentul fatidic când mi s-a înfit în partea de jos a gâtului, PE INTERIOR, cel mai mare os pe care l-ar înghiți cineva.

M-am speriat de m-am albit, simțeam că mă sufoc, chestia aia cu mâncat pâine ca să îl ducă la vale a funcționat NU, pentru că nu mai puteam respira deloc și nici nu voiam să o sperii pe soție. În disperare de cauză, am fugit la baie unde pur și simplu mi-am înfipt toată mâna în gură și am reușit să îmi smulg osul din gât.

Credeți-mă, așa am înțeles actrițele din filmele porno cu negri. Nu am crezut în viața mea că o să îmi intre în gură mânuța mea, care și atunci era destul de dolofană, necum să mai ajung și cu degetele până la baza gâtului. De nevoie, a intrat. Cu gag reflex, dar a intrat.

Acum înțelegeți și voi?

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur