Mă gândeam cu amuzament, cât de ciudați sunt oamenii, sau în speța de față, eu.
Deși sunt din nou în bucurești, deși am recomandări clare de la Papen și de la blogink, deci ar trebui să mă duc cu ochii închiși și fără grijă, tot nu pot să mă duc la alt tatuator, altul decât tipul de la Cluj.

Cel puțin pe moment.
Mai ales că acum am văzut ce înseamnă cu adevărat un tatuaj, îmi vine greu să am încredere iarăși în cineva, altcineva, ținând cont că e vorba de o chestie pe viață.

Problema mare e că mă mănâncă din ce în ce mai tare să îmi fac un full sleeve.
Ceea ce ar fi trist, pentru că e posibil să o omor pe mama astfel…

Foto

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur