O zi din viața unui român autentic: Bercea Mondial

Pe la 7 dimineața, Bercea Mondial s-a trezit în patul lui de român, cu baldachin. Și-a pupat tandru, pe gât, iubita lui româncă, a făcut cu ea sex românesc, după care s-a dus în baia lui de român unde și-a făcut nevoile de român, după care s-a spălat pe dinți cu periuța lui de român.

S-a întors în cameră, unde s-a îmbrăcat cu hainele lui de român, și-a legat lanțul lui de haur de român și s-a încălțat cu pantofii lui de român. A ieșit din palatul lui cu turnulețe, de român, măcinat de gânduri de român. S-a suit în super mașina lui BMW de român și a plecat spre biroul lui, de la super firma lui de român.

A ajuns la birou. Secretara lui româncă i-a făcut o cafea de român pe care i-a pus-o pe birou. A băut-o ca un român. Îl măcinau gânduri de român. Gândurile de român nu sunt deloc, dar deloc la fel cu gândurile de țigan, sau de ungur, sau de tătar – numa’ zic. Pe la 10, a mers la o conferință de social media – a participat la ea, evident, ca un român.

La pauza de cafea a conferinței, a intrat în sala de networking. Îl măcinau gânduri grele, de român, așa că a străbătut cu pași înceți și apăsați sala, fără să bage pe nimeni în seamă. Ca un român.

Când s-a terminat conferința, s-a întors în biroul lui de român. A avut multe întâlniri de afaceri cu fratele președintelui, ca orice român. A semnat contracte cu pixul lui de român. La un moment dat, s-a uitat la ceasul lui de român și a văzut că s-a făcut vreo 6 după-amiaza. Așa că a plecat la sală, unde a tras de fiare de haur, ca un român.

După ce-a terminat cu sala, a ieșit în oraș cu niște prieteni, ca un român. A mâncat ca un român și a băut niște vinuri de Chile și niște coniace (evident, franțuzești, din regiunea Cognac, altfel se numeau simplu brandy-uri) ca un român.

Era deja seară. Românul nostru nostru se retrage la casa lui de român, alături de iubita lui de român, cu care face dragoste (sau sex, depinde de la român la rumâncă). Apoi face duș ca un român, se îmbracă în pijamaua lui de român și se bagă în patul lui de român, alături de iubita lui de român. Gândurile lui de român nu-l lasă să adoarmă.

Între ele, unul mai cu seamă face ravagii în creierul lui de român.

Doamne, ce viață de român plină de rutină am!

O scrisoare deschisă trimisă de mai multe asociații care reprezintă etnia romă arată că este „regretabil” faptul că „referirea obsesivă a unui număr important de formatori de opinie la apartenența etnică a domnului Sandu Anghel, una dintre persoanele implicate în acest caz şi, nu în ultimul rând, finul domnului Mircea Băsescu, are ca rezultat promovarea conştientă a asocierii dintre infracţionalitate şi apartenenţa la etnia romă”.

În opinia ONG-urilor, „efectul acestei atitudini este consolidarea percepţiei şi sentimentelor negative fata de comunităţile rome, din partea celorlalte grupuri etnice de pe teritoriul României, determinând anularea eforturile întreprinse până în prezent de entităţi publice sau private, naţionale şi internaţionale, în sensul creşterii interacţiunii dintre neromi şi romi, condiţie de bază a incluziunii romilor în societatea românească şi, nu în ultimul rând, armonizării relaţiilor interetnice în România”.

Semnează,
Un grup de oameni, români, cu funcții de conducere.

Între timp, niște grupuri de români, nu contează etnia, s-au bătut la piața Iancului, cu săbii, iar unul din ei a trebuit să fie împușcat ca să se potolească.

Tot azi, un alt grup de români, nu contează etnia, de data asta în Pantelimon, a avut o dispută filozofică, bazată pe veridicitatea teoriei terțului minor a lui Wittgenstein, prin urmare, au tranșat conflictul în stradă.

Filozofia asta, vă spun, moarte de om. Când citesc niște Nietzche, simt cum îmi clocotește sângele de tătar în venă.
Să facă și să dreagă de nu!