Contul meu
Mă gândeam aseară, de fapt azi dimineață, înainte să adorm, la faptul că fiul mi-a colorat toți pereții din casă, în 3 minute, cu markere colorate, de preferință verzi și roșii. Sau că soră-sa i-a tăiat pantalonii cu foarfeca de decupat, ca să îi fac mai cool, tati. Sau la nenumăratele prostii zilnice, năzbâtia și respiratul.
Și mi-am amintit ce tâmpenii făceam eu. Una din marile pedepse luate de mine, care a inclus și o cafteală, a fost pentru găurile făcute deasupra ușii de la dormitor. Încântat fiind de filmele cu chinezi zburători, ninja și altele, mi-am perfecționat talentul la aruncat cuțitul înfigându-l de câteva zeci de ori în peretele de BCA moale de deasupra ușii din dormitor. Restul de sute de aruncări ratate nu au contat, doar au distrus zugrăveala. Pentru bătrâni, poate vă amintiți ce greu era să faci rost de var sau humă. Că lavabila nu exista.
Sau când m-a prins mama sărind de la etajul 3 al unui bloc în construcție. Desigur, jos era o grămadă de nisip de 2-3 metri înălțime și era în siguranță. Asta dacă nu greșeam saltul și nu ne înfigeam în fierul beton făcut stive, lângă grămada de nisip.
Sau când alergam prin clasă, pe bănci și m-am împiedicat, intrând ca o ghiulea în ditamai geamul de vreo 3 mp, pe care l-am spart în țăndări, nepățind nimic, printr-un miracol. Desigur, miracolul a fost completat șide faptul că eram la etajul doi și geamul ăla era printre puținele care mai aveau plase de metal sudate.
Sau când ne jucam de-a mușchetarii folosind nuiele de alun, cu capace de borcan drept gardă și am venit acasă cu un băț înfipt sub ochi, de era să leșine maică-mea.
Sau când jucam fotbal în curtea școlii și, alergând după mingea scăpată în aut, am alunecat pe o mâzgă de noroi, căzând într-un fund de borcan spart și ajungând acasă cu ditamai bucata de ciob înfiptă în bucă, urlând de mama focului de durere. Chestie experimentată și de fratele meu, câțiva ani mai târziu, el căzând în vaza pe care tocmai o spărsese în pat, ciobul intrându-i la câțiva centimetri de artera femurală.
Gândindu-mă la asta, realizez că ai mei încă nu fac prostii și de fapt sunt chiar foarte cuminți.
NOU
Stai asa ca au timp. Sa mai creascs putin si vezi tu :))
NOU
S-ar putea sa scapi de multe emotiii, copiii nu prea se mai joaca “ca pe vremuri”.
NOU
Emotii, desigur
NOU
Mi-am amintit de primul meu prezervativ gasit in gradina… :))
NOU
Zi-mi, doar, ca nu trageai cu dintii de el 😀
NOU
Sau ca incercai sa-l umfli:)
NOU
uneori ma gandesc ca de asta suntem asa paranoici cu copii. avem nevoie de mai multe maini ca sa ne numaram momentele in care am trecut pe langa moarte.
NOU
chiar sunt cuminţi. şi vor fi la fel şi pe viitor, pentru că spre diferenţă de noi acum nu mai ai curaj să laşi un copil afară la joacă. după câte se întâmplă în jur, ştiind ce am făcut, nu te lasă inima să-l ştii nesupravegheat nu ştiu câte ore. atunci aşa erau vremurile, acum aşa sunt. nu ştiu dacă e mai rău sau mai bine, ca mamă zic că e mai bine.în 20 de ani de părinţeală pot să afirm că este o diferenţă enormă între un copil supravegheat şi unul crescut pe stradă în ziua de azi. ştiu că vor fi nostalgici care vor spune că strada te învaţă ce e viaţa. nu comparaţi strada din ziua de azi cu ce era acum nu ştiu câte zeci de ani. şi la noi exista o ierarhie dar parcă nu era atâta ură şi încrâncenare. nu mă gândesc decât la faptul că dacă aveam un covrig îl împărţeam cu ceilalţi. acum …
NOU
Ei , ca parca atunci te lasa inima … dar ce sa faci daca lucrai 6 zile pe saptamana, uneori si duminica? Eu am avut mama casnica si era una din mandriile tatalui meu, ca nu suntem copii cu cheia de gat, dar prietenii mei erau.
O prostie pe care am facut-o in copilarie este ca am tot imitat-o pe nadia comaneci facand podul sau altele prin casa (bineinteles fara incalzire 🙁 ) ca acum am incheieturile mainilor subrede si nici coloana nu are toate vertebrele in raft.
NOU
Acum sunt aplicatii pe telefon care te avertizeaza in cazul in care ies afara din zona pe care le-ai stabilit-o.
NOU
Lili, eu am căzut de pe bătător tot imitând. mă mir şi-acum că n-am păţit nimic, doar câteva secunde n-am putut să respir. bineînţeles că nu am spus nimic acasă.
Morom3t3, şi ce faci? îi implantezi cip sau îi dai un telefon şmecher după el? pe stradă? îmi amintesc că am fost cu fii-mea la mac-ul din crângaşi. acum mulţi ani, avea ea 4-5 ani. la întoarcere, în tramvaiul 41, un ţigănuş s-a repezit şi i-a zmuls aharul de suc din mână. în prezenţa mea. ţigănuşul cerşea şi nici nu mi-a trecut prin cap că va face gestul pe care l-a făcut. totul s-a întâmplat rapid că nici n-am avut timp să reacţionez prea bine. mai mult îmi era să nu-mi fi zgâriat copilul şi s-o liniştesc, că-ţi dai seama că s-a speriat.
NOU
Eu am cazut de pe batatorul de covoare si m-am ales cu fractura de piramida nazala. Ani mai tarziu, rinoplastie, 1500e 😉
NOU
… căzând într-un fund de borcan spart… 1 man 1 jar ? :))
NOU
ahahahah. EPIC!
NOU
relax, vor veni. doar nu vrei sa inceapa de la 4 ani? … desi … eu asa am facut …
NOU
A demolat tata pe timpul lu ceașcă o cosmelie din scânduri.
A scos toate cuiele sa fie refolosite și a îndreptat pe cele îndoite. Le-a pus intr-o găleată și le-a uitat afară.
Eu am luat ciocanul și le-am înfipt pe toate (toate) în pământ. Cinci sute, o mie nu știu. Știu ca m-a mustrat părintește cu o nuia de alun de mă ia și acum cu fiori când văd cuie și ciocan.
NOU
daca te-ar pune cineva acum sa bati 1000 de cuie asa, de pamplezir, l-ai lua la bataie:))))
NOU
Eu am batut o gramada de cuie in butucul pe care taia lemne bunicul.. mi s-a parut o idee foarte buna pana cand si-a ciobit securea.
Aveam si eu treaba cu saritul din tot felu de locuri, copaci, constructii, din pod de la bunici, de pe dulap – dupa cate o aterizare esuata tin minte ca ma pipaiam prin cap si daca simteam sangele caldut prin freza stiam ca o sa am iar probleme acasa :))
NOU
Zic de băieți: Începe să colecționeze timbre. Clasoare, lupe, pensete. Scandal cu schimburile, păcăleli între ei etc. Colecționează viețuitoare, cu cît mai scîrboase, cu mai multe picioare, păroase, cu atît mai bine. Umple camera cu borcane dar goangele evadează… Îl apucă geologia. Cară acasă zeci de kilograme de pietroaie de te gîndești că se va prăbuși podeaua sub greutate. ȘAMD ȘAMD.
…
Pînă întro zi cînd intră pe ușă și spune:
Mamă, tată, ea e prietena mea…
NOU
Nu mai vezi cornete de hartie in spatele blocului, nu se mai joaca copii nici cu prastia, nu se mai aude nici urma de bubuitura cu carbid. Nu mai sunt copii in spatele blocului. Mai sunt doar oameni care isi amintesc de copii din spatele blocului. Deocamdata.
Peste jumatate din mamicile crizate din timpurile noastre ar face atacuri de panica daca si-ar vedea copii facand chiar si chestiile “soft” pe care le faceam noi cand eram mici.
NOU
sincer sa fiu, daca mi-as vedea copilul dand de pamant cu doua suruburi si-o piulita pline cu fosfor, ca sa faca poc, as face si eu atac de panica…
NOU
Nici mai demult nu erau asa intelegatori adultii la faza cu carbid/suruburi cu fosfor.. Prin ’93 parca(eram in a 6-a,7-a) am gasit niste suruburi sanatoase de 10 cu piulita si am facut o bomba de aia. Problema a fost ca am testat-o in curtea interioara a scolii aruncand-o de la etaju 2. Noroc ca era goala curtea ca era dupa ore si asa am scapat de exmatriculare dar am fost pe aproape :))
Da’ a bubuit frumos…
NOU
Mda. Ce mod de a incepe o noua saptamana, ca ma busi melancolia…
Copchila a mare nu a facut pana acum nefacute majore dar mai are timp, are doar 3 ani jumate, iar cea mica maxim un regurgitat pe tati care era intolit de birou si in maxima intarziere. Cea mare a luat doar o cazatura mai serioasa pe scari, una beton afara de pe tricicleta ca a venit fix cu moaca inainte, rezultand o buza sparta si o piatra incrustata in frunte. O data am constatat ca statea prea mult la baie si era prea liniste, se apucase sa spele veceul cu apa din veceu, cu mainile goale. Murdaria pe care o spala era de fapt dara de odorizant gel…
Eu in schimb, putine tampenii am facut singur, noroc cu fratele mai mare care ma ajuta (instiga, dar termenul asta l-am invatat eu mai spre facultate) la cele mai multe dintre tampenii…
Pai mai micut fiind imi placea sa ma ia frate-meu de maini si sa ma invarta ca in carusel… Atat de mult incat m-a luat si de piciore si m-a invartit. Numai ca obosise, noroc ca atunci cand m-a scapat, caloriferul mi-a amortizat caderea. Si da, eram in picaj cu capul inainte.
La tara avea bunicul o casa in forma de L, iar in coltul interior era un cires cat toate zilele. Stii cum mergea leapsa in cires si pe acoperisul casei?
Tot leapsa prin gradina, unde eu alergand dupe varu-meu era sa ma infig intr-un arac pe care el il doborase, norocul a fost ca in aer am reusit sa ma rasucesc si doar m-am zgariat pe coaste in partea stanga a pieptului…
Un carucior de buteliii fata protap (tija cu maner) a fost imbunatatit de noi cu partea din spate a unei triciclete, legat cu sarma, da’ nu prea stans sa putem vira. A functionat perfect la frate-meu, la mine s-a blocat directia, iar la impactul cu santul o bucata de fier s-a strecurat pe sub carnita oprindu-se in glezna.
Curse de biciclete, curba de 90 de grade, frana, derapaj necontrolat pe o gura de canal, mototolit intr-un gard, mi-am extras cheia de la gat din genunchiul drept aproape de sub rotula.
Cursa de alergare cu spatele, piedica (Tks, Bro’), luxat mana stanga.
Tevi cu cornete cu bold in varf, m-a alergat frate-meu 5 minute sa ma prinda sa imi smulga boldul din crestetul capului, unde mi-l infipsese.
Mers singur la garla dupa o rupere de nori, un firicel de apa in mod normal se transformase intr-o viitura de vreo 25 de metri latime cu vreo 2 adancime. Eu m-am gandit sa face oarece amenajari hidrotehnice si sa latesc albia calcand apasat pe malul de pamant sub care sapase apa. 15 de metri mai la vale am reusit sa ma catar inapoi pe mal multumira unui rug de maces care era aplecat in apa. Ca era maces am constatat abia dupa ce m-am apucat cu ambele maini strans de el. Mai greu a fost sa ii dau drumul odata ajuns pe mal, ca nu au iesit toti tepii odata…
Leapsa jucata in clasa, undeva la etajul 1, alergam un coleg care se urcase pe banci. Nu l-am prins, doar am reusit sa il imping. Norocul a fost ca geamul care era deschis era destul de ingust si a reusit sa se prinda cu mainile de cercevele, dupa care l-am tras de haine inapoi in clasa.
Parchet proaspat raschetat si paluxat in clasa, invatatoarea ne-a ordonat obligatoriu sa venim cu botosei si sa ne descaltam la intrarea in clasa. Stii ce minunat alunecau botosii din bumbac pe parchetul ala? Dupa ce am lustruit bine derdelusul am constatat ca ne putem da si pe spate si in genunchi. Mai greu i-a fost maica-mii sa spele uniforma ca avea palmele rosii de la cat a batut la mine…
Sariturile de pe sifonier pe dormeza de la patul “Recamier(?!?)” n-au avut efectul scontat, nu am luat nicio bataie, dar ne-au lasat parintii sa dormim doua luni pe salteaua facuta praf…
Aveam un hol lung pe care tocmai pusese tata o frumusete de gresie calitatea I, ne-am jucat eu cu frate-meu “cartoane” (de la chibrituri) si tablite (capace de bere sau suc facute foita). Pentru cine nu stie, astea se puneau intr-un cerc din care trebuia sa le scoti aruncand o piatra plata taras… ca pietrele se opreau in usa de la baie n-ar fi fost mare lucru, dar calitatea I la gresie nu era testata pentru pietre aruncate pe ea, asa ca multe au cedat psihic si au dezvoltat neste ciobituri si crapaturi de mai mare dragul.
Coborat pe scara blocului cu fundul pe balustrada, cazut de la etajul 1, noroc cu fratele care mi-a amortizat caderea, ca mai tare a durut bataia de la el decat cazatura in sine.
Deci da, copii din ziua de azi sunt cuminti, eu nu stiu cum au rezistat psihic parintii nostri. Cei care ii mai aveti, mai spuneti-le inca odata multumesc, ca or sti ei pentru ce…
NOU
Copiii din ziua de azi isi vor aduce aminte cum s-au jucat angry birds pe tableta, stand pe buda pana le-au amortit picioarele si cand s-au ridicat, s-au dezechilibrat si au zgariat cu dintii, in cadere, hubloul de la masina de spalat dupa ce au smuls chiuveta din perete incercand sa atenueze caderea
NOU
Asta i se poate intampla oricui.. 😀
NOU
absolut
NOU
Amintiri: m-am batut cu frate-meu si am spart geamul de la usa intrarii in bloc, geam care in caderea lui glorioasa i-a sectionat partial venele de la mana stanga. Initial nu s-a panicat, dar cand am vazut dâra de sange care se intindea de la usa pana la lift, ne-am cacat pe noi. Bataia de rigoare pr care am incasat-o imi va ramane vesnic in amintire.
Aveam o vecina handicapata rau, carei i-am pus un sobolan semi putrezit pe pres. Desigur , baba ne-a vazut si ne-a pârât. Iarasi bataie.
Nici fi-miu nu era mai prejos. Pe la trei ani, pe cand stateam in bucatarie cu sotul, cu usa inchisa sa ni trezim copilul care dormea( ce naivi eram crezand asta), ne-am pomenit ca se invarte cheia in clanta si ne am trezit incuiati in bucatarie. Circ si panarama cz nu puteam sparge geamul ala de la usa de teama sa nu ranim plodul. Am racnit de la geam la un vecin care a urcat intr-un suflet si l-a tinut pe plod de vorba prin usa de la intrare, incuiata si aia, pana am spart noi geamul si ne-am eliberat.
Si cate si mai cate
NOU
De ce ar avea cineva cheie la usa de la bucatarie? Sau: care mergea noaptea pe furis la frigider de v-ati pus yala la usa?
NOU
In nici un caz. Incuiam usa aia cand mergeam la toaleta ca nu cumva sa intre copilul in bucatarie si sa se accidenteze. Stii tu, cutite, oale cu mancare fierbinte, d-alea hard. Te vad eu cand mai creste fi-ta… 🙂
NOU
Cândva pe la vârsta primelor clase primare aveam ca distracţie mersul în echilibru pe balustrada balconului, la etajul 3.
Acum când mă găndesc dacă fică-mea ar face aşa ceva, începe să mi-o ia inima la galop instant.
Săraca maică-mea, de ce dobitoc a trebuit să aibă grijă. 😀
Pfff…
NOU
In a patra smotoceam fetele, primeam semnal si asteptam la usa, ideea era sa sa bagam mana sub fusta. Cand mi-a venit randul a intrat invatatoarea, noroc ca era una tanara si intelegatoare :))…nu au aflat ai mei.
NOU
Io am sarit din grajdul bunicilor pe o scandura de pe care nu a fost scos un cui ruginit. Fratele meu m-a ajutat sa-mi scot scandura/cuiul din picior. Inconstienta m-a facut sa nu le spun bunicilor nimic. Peste cateva zile aveam piciorul bocna. Nu puteam sa calc pe el. Am strans umflatura cu putere si puroiul a tasnit la cativa metri. In doua zile nu am mai avut nimic. 🙂 Norocul pur m-a salvat.
NOU
Pictat peretii cu oja (decisesem ca nuanta de rosu pe fond albastru merge), stricat fier de calcat deoarece am dorit sa calc rochitele de plastic ale papusii, sarit gardurile la vecini pentru cirese (chiar daca ai 10 feluri de ciresi in curte tot ale veciunului sunt mai gustoase) si ramasa infipta cu burta in gard intr-un cui ruginit (vecinul din motive de securitate lasase cuiele batute in gard asa cum intrasera ele fara a le mai indoi pe partea cealalta), ramasa fara fusta (plus muscatura de fund) din motive de caine hartuit de cate ori ii luasem puiul si-l dusesem mai departe de lungimea lantului, ….fii-miu e inger pe langa cum eram eu
NOU
Cand eram copil am facut atatea nazbatii ca, din unele, abia am scapat intreaga : aceeasi saritura de la etajul III din blocul aflat in constructie, dar aterizat la marginea gramezii de nisip si, in consecinta, picior in ghip, capul spart de nenumarate ori etc. Eram cam “baietoasa” iar biata maica-mea, cand venea spre casa, se lovea de trecatori pe strada, ca era doar cu privirea pe sus, prin copaci, sa-si “repereze” progenitura. Dar, n-am luat bataie niciodata, indiferent ce am stricat sau cat i-am speriat. Dupa ce l-am avut pe fiul meu (tata acum, la randul sau), care, de altfel, a facut mult mai putine “nefacute” decat mine, am fost, de fiecare data, aproape de atac de cord. Si, abia atunci, mi-am apreciat cu adevarat parintii ! Habar n-am cum au reusit, ca n-am avut mintea sa-i intreb si acum nu mai sunt, asa ca nu am sfaturi utile … poate distonocalm 🙂
NOU
box cu frate miu mai mare cu manusile alea de iarna cu un singur deget. in camera mica a micului nostru apartament. un croseu de dreapta receptionat de frate miu si buf, dat cu tampla de calorifer curs sange ca dracu
NOU
Banuiesc ca ti-ai cerut scuze… frumos… elegant… cat de cat…
NOU
Lapte-gros,invizoace,tevi cu cornete,tunuri cu carbid,petarde facute cu miniu de plumb si pigment argintiu infasurate in leucoplast,suruburi cu piulite si fosfor de la chibrit,plimbatul pe tamponul tramvaielor,sarituri in apa pe Baneasa sau UTC dintr-o salcie cam la 6 metri fata de apa,sarituri de la etajul trei pe o gramada de nisip,capse de pistol de impuscat in pereti puse pe sina de tramvai,astea erau doar niste distractii ale copilariei.
Cand aprindeam trei-patru cauciucuri de masina sa coacem cartofi furati din casa eram priviti cu zambete indulgente de catre parinti,multumiti ca eram “cuminti”.
Legatul clantelor usilor de balustrada scarii si blocarea soneriei cu un bat de chibrit(tratament pentru vecinii recalcitranti),sprijinirea a doua sticle de lapte pline cu pipi de usa sau aprinderea unor ziare pe o movilita de “cacuta” pe presul din fata usii si futute vreo trei picioare in usa erau de senzatie.De senzatie erau si pedepsele pe care le primeam.
NOU
O,doamne,ce de amintiri…Eu imi amintesc doar cum ma dadeam in leagan ,la bunica-mea,aveam vreo 7-8 ani,si,cum aveam obiceiul sa ma dau cu viteza am aterizat cu capul direct in fantana,copci,nenorocire,ma mir ca n-am ramas cu semne!Cel putin la fel de traumatizanta a fost una dintre sariturile de pe sifonier in pat,soldata cu o mana rupta si o coasta fracturata.Nu mai povestesc despre tampeniile facute de frate-miu,care,de altfel imi era tovaras la toate!
NOU
total off-topic si feel free sa stergi sau sa nu accepti comentariul daca nu este binevenit, ieri la articolul asta ma gandeam ca ar fi interesant si un articol despre prostiile facute de proaspetii parinti treziti cu un kinder pe maini pentru prima oara 🙂 Intamplator sunt in situatia asta de 2 luni (motiv pentru care comentez azi la un articol de ieri) si deja am acumulat “dude” cat sa imi fie frica ca daca afla vreodata kinderul la batrante ma livreaza direct la azil :). Pe scurt o selectie micutza: prima plimbare afara, la 5 zile de la nastere, planuita cu maaare grija, ne-a luat 2 ore sa ne pregatim in casa, am iesit victoriosi pana la intersectie, unde s-a pus o ploaie torentiala din senin (in mijlocul lui iulie). Am pus tot ce aveam peste carucior, si de unde mergeam cu 3 km la ora ca cu sacosa cu oua, ne-am pus pe un alergat inapoi spre casa…sotul alerga cu caruciorul inainte ca la 200 m garduri cu carucioare iar eu sontacaiam elegant si plouata in urma, din cauza de cezariana…kinderul era chiar happy si amuzat la cele 5 zile ale lui…A doua duda, tot cam atunci, intr-o criza subita de foame eu si sotul ne ciocneam prin casa nemainimerind care sa faca biberonul, care sa il incalzeasca care sa il legene pe bebe, intr-un final si in tipete isterice ne punem in pozitie pe canapea si mufam bebe la biberon, rasuflam usurati in linistea care urmeaza si ne uitam senini si plini de mandrie la bebe care tragea strasnic din biberon cu o privire oarecum contrariata…dupa aproximativ 1 minut in care bebe se facea din ce in ce mai mov la fata de efort (a se nota ca nu plangea) intreaba sotul senin oare de ce nu scade nivelul lapticului din biberon…cand ne uitam, biberonul avea pus dopul care este acolo pentru a agita laptele si trebuie scos daca vrei sa si traga ceva copilul…si bebe tragea in gol, cu maaaare entuziasm si deja o privire resemnata …numai ieri am reusit ca in graba de a iesi cu bebe urlator afara sa vars pe jos in baie o sticla intreaga de biocarpet…pe care cu bebe in brate am incercat sa o sterg cu mopul si muuulta apa….realizand prea tarziu ca asta va insemna ca voi inota in rauri de spuma in baie…timp in care bineinteles bebe uitase de plans si se uita amuzat la mine cum ma viperventilez……si inca mai cate….si nu au trecut decat 2 luni….sunt curioasa sa aud de la voi parinti de copii deja marisori daca ati facut dude similare…poate si pentru a ma autoconsola ca nu sunt singura impiedicata cu copil pe mana 🙂
NOU
M-am amuzat o gramada citind comentariile… realizati ca nazbatii din astea au facut copiii de cand e lumea? Si parintii nostri, si parintii lor… De ex. tata a omorat bobocii de rata insirandu-i pe sarma, sa stea precum gainile. Tatal lui a omorat puii de gaina incercand sa-i invete sa inoate. Capete sparte, maini rupte, cuie prin diverse locuri… (si) astea fac parte din copilarie. Mie-mi suna mult mai bine “ne-am invartit pana am cazut si am facut ditai cucuiul” decat “ma doare capul ca m-am jucat toata noaptea pe tableta”. Ma uit crucis cand vad carduri de copii asezati pe banca, unul langa altul, jucandu-se pe mobil sau laudandu-se cu ce melodii au. Prefer sa-i vad alergand, urland, jucandu-se cu mingea, explorand, descoperind locuri.
Am si eu copii si ma intreb daca voi avea curajul sa-i las sa faca ce faceam eu. parintii erau la munca sau acasa, noi jucam v-ati ascunselea si acopeream 1km patrat numai sa ne ascundem. Asta se intampla intr-un orasel, aici in Bucuresti, mi se pare foarte riscant. Dar sa-i tin in casa sa faca… ce? In casa eu mi-am spart capul o data, afara niciodata.
Jocurile cu alti copii dezvolta spiritul de echipa, camaraderia. Nu-ti tradezi un prieten. Inveti sa-i integrezi si pe copiii mai mici, inveti sa te descurci cu copiii mai mari.
Cat despre boacanele stupide… Multe paie in focul geloziei intre frati sunt puse de parinti, si fratele mai mare profita de orice “cui” fata de fratele mai mic. La fel si cu bunicii si nepotii.
NOU
Ar fi frumos sa le arati postarea asta la majorat. Plus toate pataniile lor.
Tatal meu a gasit anul asta agenda in care si-a notat cheltuielile si alte detalii din preajma nasterii mele. L-am rugat sa o pastreze si sa mi-o citeasca de ziua mea. A fost si emotionant, si prapad in acelasi timp, trebuie incercat.
NOU
Noi nostalgicii care am mai prins copilaria aceea frumoasa cu nazbatii si mii de intamplari pe cat de periculoase pe atat de comice (apropo, am ras cu pofta de comentariile multora 😀 ) am vrea ca si copiii nostri sau viitoriii copii sa ii vedem asa dar daca se poate fara pericolele ce implica, ceea ce nu se poate. Drept este ca nu mai sunt vremurile care au fost insa parca vad multi parinti din ce in ce mai stresati si mult prea protectivi cu copiii lor. Poate ca voi gandi si eu asa cand voi fi mama insa partea buna din toate nazbatiile noastre singuri, cu frati sau cu ceilalti copii de la bloc/casa ne-au invatat sa fim mai descurcareti, nu atata de sensibili si de speriati de tot ceea ce inseamna mediul inconjurator si ne-am dezvoltat latura asta si se observa si acuma cand suntem adulti, zic eu.
Chiar daca mi-am pus parintii, in special pe mama la nervi mari nu-mi pare rau pt ca am avut o copilarie frumoasa, libera si am ce povesti in viitorul apropiat sau departat. Nu am trait intr-o bula de aer, ceea ce fac multi parinti cu copiii lor.
NOU
www.totuldespremame.ro/copilul-tau/psihologie-si-limbaj/oda-partului-cum-recunosti-o-mama-de-baieti