Eu în principiu am voinţă majoră. Dacă îmi propun cu adevărat să fac ceva, în mod sigur se va întâmpla. Bine, asta nu se aplică la mâncare, dar na, nu beau, nu fumez, nu mă duc la femei, ajung devreme acasă, măcar un viciu să am şi eu.

În schimb am o chestie. Dacă de exemplu merg cu autocarul sau orice alt vehicul şi ştiu că nu am unde să mă duc să fac un pipi, din momentul în care am pus piciorul în autocar, neapărat îmi va veni să mă duc la baie, iar gândul ăsta şi senzaţia mă vor ucide şi mă vor stresa pe toată perioada drumului.

Nu vă daţi seama cât de chinuitoare a fost chestia asta în avion, unde mi-era scârbă să mă duc la baie, fiind spaţiul ăla mic şi ştiind că trebuie să respir băşinile expirate ale tuturor celor care au intrat acolo înaintea mea. Plus de asta, nu suport să ating clanţa uşilor de la băile publice. Chestie de igienă, zic eu, chestie de boală psihică, zic prietenii.

Li se mai întâmplă şi altora, sau trebuie să îmi programez un control la Bagdasar?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.