ajutor

De când a crescut și ghindocul cu numărul doi, am o problemă gravă. Tot ce cumpăr, trebuie să cumpăr la doi. Neapărat identic. Bine, și înainte cumpăram, dar chestii gen ouă kinder, gogoșici, tablete etc.

Acum a apărut problema jucăriilor. Să te ferească dumnezeu să cumperi O SINGURĂ jucărie, pentru că ți-ai dat foc la valiză. Trebuie neapărat două identice. Nu de alta, dar când cumperi, trebuie să precizezi neapărat a cui este. Iar cel al cărui e jucăria nu o dă nici mort celuilalt. Nu, nu poți să nu precizezi, pentru că atunci se prezumă că e a ghindoacei numărul 1, care e mai mare și mai puternică.

Ultima bulibășeală a fost cu o jucărioară cu butoane, de la una din revistele de copii care aglomerează piața, gen Mia, Pop, Prințesa nuștiucare și tot așa. E o chestie cu niște cerculețe scufundate într-un lichid și trebuie să apeși pe 2 butoane ca să urci cerculețele pe niște țepe.

Nu vreți să știți ce tragedie a fost. Pentru că revista era cumpărată de la grădiniță, automat a însemnat că e a ghindoacei 1. Dar ghindoc 2 o voia și el, pentru că îi plăcea nespus. Ce plânsete, ce urlete, ce tragedii s-au consumat, nu vreți să știți.

S-a dormit cu jucăria în brațe, s-a ascuns prin cele mai îndepărtate unghere ale casei, s-au depus jurăminte eterne de durere și suspin, ură neîmpăcată și tragică.

2 zile.
Azi, admiram porcăria aia de plastic aruncată în capul scărilor și șutuită de amândoi când trec pe lângă ea. Niciunuia nu îi mai pasă de ea, am primit sugestia să o donăm unor copii săraci tati, poate au nevoie de ea.

Vis…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.