personalitati multiple

Am avut privilegiul, în ultima perioadă, de a asculta povestirile unui prieten care dă cu sapa la un cabinet cu ceva psihologie, legat de violența familială. M-am gândit să vă povestesc câteva din întâmplările auzite, doar ce am reușit să rețin.

Prima. O femeie de 50 de ani vine la cabinet, bătută de soț. 50 de ani, dar din cauza vieții incredibil de grea, arăta ca la 70, fără exagerare. mică, slabă, amărâtă și exagerat, dar exagerat de urâtă.

Și stă, și povestește ce pățește în fiecare zi, că soțul bea și o bate, și cum o bate și cum nu poate să plece, că nu are unde și că oricum familia nu ar înțelege de ce pleacă după atâția ani și își trădează soțul, că nu vrea să creadă oamenii că ea a distrus familia, în fine, standardul în materie de brutalitate familială.

Partea cu adevărat ciudată a fost că, printre detalii, a scăpat și unul mai picant. Că, după ce o bate, o obligă să facă sex cu el. Și singura chestie care i-a trecut prin cap omului nostru a fost Dăfuck, de ce te-ar obliga cineva, vreodată, să te culci cu el? DE CE?? DE CE?

Alta. O mamă cu un puști de 16 ani. Copilul, plin de figuri, tăvălit relaxat pe un fotoliu, impasibil, nu îi pasă de nimic. Mama, plină de clăbuci, se plimbă prin cabinet și gesticulează, plângându-se de copkil, că ia note mici, că fumează, chiulește și are impresia și că s-a apucat de marijuana. După care:
– Si sa vedeti ce-a facut! M-a amenintat cu cutitul!
Pustiul trezit din morti reactioneaza:
– Da’ n-am amenintat-o doamna cu cutitul!!
– Dar ce-ai facut?
– L-am scos din sertar numa’…

Și ultima.
Vine un puști de 14 ani, cu părinții. Părinții ar vrea să îl interneze, pentru că face chestii ciudate, cum ar fi că lipește scotch pe la uși, ca să nu iasă energiile pozitive. E suspectat de schizofrenie, dar părinții nu vor să îl oblige să se interneze, de teamă de cum s-ar înțelege cu el după ieșirea din spital.

După multe discuții despre internare, când el tot refuza și toate argumentele fuseseră puse pe masă, deodată puștiul se uită către asistenta din birou și întreabă.
– O să fie și ea acolo?
– Sigur că da.
– Îmbrăcată în asistentă?
– Absolut!
– Aș prefera să aibă și un costum de baie, totuși.

Din păcate, după ce a plecat, nu l-au mai văzut niciodată. Probabil lipește și acum scotch pe la uși, în vana încercare de a păstra energiile universului înăuntru. După care votează.

Mi-a adus aminte ăsta ultimul de prietenul nostru Alin Ropan.
Dacă nu știți cine e, nu întrebați…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.