Azi a urmat partea a 2 a a epopeei muraturilor. Partea unde eu ma duc sa cumpar vinete, pentru ca jumatatea mea sa le bage la congelator, de unde sa imi faca la iarna salate de vinete.
Ca un tip cu sentimente, am zis sa ma duc in piata si sa cumpar de la tarani, nu din Cora, de unde puteam sa le cumpar cu 2,3 lei kilogramul.

Gasesc un taran, dupa indelungi cautari, pentru ca nu cumpar de la ciorile agroindustriale care populeaza pietele cu produse crescute de ei insisi, la fermele de ciori.
Vinetele, destul de scumpe, la 4 lei, dar na, sanatoase, de la tara, naturale si mai mult de atat, sustin economia rromaneasca, nu?
Cer 15 kilograme. La care tanti se apuca sa balboteze in sacosa, fara discriminare, de parca da cu lopata.

– Alo, nu va suparati, vreau sa le aleg, doar nu o sa cumpar toate ciurucurile.
– Nu e pe alese, iei totul la rand, daca vrei, daca nu, nu.

Am zis nu (du-te ba, unde vrei) si m-am dus in Real, de unde oricum nu am cumparat, ca era coada la casa ca la nebuni.
Concluzia? Sprijiniti agricultura rromaneasca, sa faca taranul rroman p@#a mare, sa vorbeasca frumos in piata.
Muriti, ma!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.