Contul meu
Scris de Nea Ilie de la Scularie
Palas, Constanța – miercuri 18 octombrie 1989
Cu mâinile înfipte în buzunarele hainei și cu gândurile în asfalt azi am plecat spre liceu fără chef de școală. Știam că avem lucrare la Tehnologie dar n-am avut timp să învăț, a trebuit să termin Quo Vadis. Îmi place Sienkewicz, nu așa de mult ca Tolstoi, dar cartea asta mi-a plăcut. Simpatizez cu personajele poate din același motiv, că sunt oropsite de regim.
Așa cenușiu și cu holurile mirosind a ulei de la depou, mie-mi place liceul meu. E frumos și am strâns în el aproape toate amintirile mele frumoase. Mă supără faptul că uneori ies bătăi între găști, dar în rest e un loc vesel. Nici Navrom-ul, nici Liceul 4 n-o să fie vreodată ca liceul meu și asta pentru că la noi sunt cei mai buni profesori și cei mai frumoși elevi.
Când am ajuns în curtea liceului era careu. De obicei nu se face careu decât dacă vine nea Enache de la organizația UTC să ne spună ceva sau dacă se întâmplă ceva grav în liceu, cum a fost luna trecută când Dani ăla care face box de la profesională i-a caftit pe toți țiganii din stație de la troleul 48 că ne luau banii. Încă nu începuseră orele însă ușile liceului erau închise așa că ne-am strâns toți la careu. A venit și nea Enache și-a apărut și diriga și m-a luat deoparte. Mi-a zis că o să fie careu din cauza mea. O căcasem. Știam că o să se audă și la școală despre tentativa mea de a trece frontiera în vacanță dar nu mă așteptam să mai vină nimeni așa de târziu. Am așteptat în curtea școlii aproape două ore și începuse și ploaia. Într-un târziu a apărut un ARO și-a venit locotenentul Ungureanu. Știam c-o să fie nasol când l-am văzut. Au adus un butoi de la depou și m-au urcat acolo pe butoi ca să mă vadă toată școala. Mă simțeam ca un condamnat din timpul inchiziției așteptând să fie spânzurat. N-am ridicat ochii din pământ. Nu mi-era rușine când locotenentul Ungureanu i-a anunțat că am încercat să fug din țară, nu mi-era rușine că nea Enache zicea că “acest elev și-a trădat țara și limba, patria și mama”, dar mi-era rușine de Kati. Știam că mă iubește și i-am promis c-o să îi spun toate secretele, că n-o s-o părăsesc niciodată. Îmi venea să plâng și mă simțeam umilit. N-am avut voie să spun nimic deși unele cuvinte nu erau adevărate. Eu nu i-am dezonorat pe profesori. O iubesc pe tovarșa Stanca, profa de fizică. Și pe tovarșu Rădoi, de franceză. Și pe nea Enache, că e comic.
Când s-a terminat și ne-au trimis în clase, n-am mai avut curaj să mă mai uit în ochii colegilor mei. Mi-era rușine că din cauza mea au stat 3 ore în ploaie. Când ne-am întors la clase, orarul a fost schimbat și-a urmat o oră de dirigenție. A venit diriga și ne-a ținut o morală și ne-a citit dintr-o carte. Ce proastă inspirație să citești unor elevi despre comuniștii clandestini. Eram toți plictisiți iar Isabela a cerut la baie. S-a dus să fumeze și știam toți asta.
În pauza de după dirigenție, profu de franceză a venit în clasă și s-a așezat în bancă cu mine și mi-a zis:
– Americane, să nu fii trist că nu te exclude.
Palas, Constanța – marți 19 decembrie 1989
Am ajuns la liceu fără mapă că aveam doar Studiul Materialelor și Chimie. Am intrat pe strada liceului dinspre ateliere când m-a strigat nea Stoian. M-a chemat la el în curte și zice că să stau puțin acolo că o să vină el imediat. La puțin timp a intrat pe poartă și colegul meu Mustață. Și îmi întinte mâna. M-am mirat că Mustață nu vorbea cu mine. De fapt nu vorbea cu nimeni iar acum era așa prieten. Și vine nea Stoian cu două rucsace de fâș negre și ni le dă. Mi-a zis că azi sunt învoit și că o să-mi spună Mustață despre ce e vorba.
Când am ajuns în troleu am desfăcut rucsacul să mă uit. Mustață m-a strâns de braț și mi-a zis să nu deschid. Erau niște pachețele de hârtie ca niște fișicuri de bani tăiate la foarfecă și zburlite și scria ceva pe ele, n-am apucat să citesc că m-a luat Mustață pe sus. A zis că-mi explică el. Pe urmă am mers la un unchi de-al lui undeva pe la far și m-am uitat pe pachețele acolo, erau manifeste cu mesaje anti Ceaușescu. Mă simțeam deja ca Pistruiatul numai că nu eram foarte confortabil cu pachetul ăla în mână și-am așteptat să vină unchiul lui și ne-a dat cheia de la toate scările și le-am pus sus, pe blocuri de unde le-a luat vântul. Mi-a fost teamă să nu fi lăsat vreo amprentă pe hârtii că a apărut miliția și încerca să le strângă din piața farului dar vântul le împrăștia departe până în port. Am văzut muncitorii de la poarta 5 cum ridicau hârtiile de pe jos și le citeau. Și mă bucuram. Acum mi-e frică. Nu știu dacă să mă duc la liceu sau să stau acasă mâine. Ar fi bine să-i spun și lui tata. Văd eu dimineață. Noapte bună.
NOU
“Pe aceeași temă… Onanismul jurnalistic”
Bre nea Titi, bre, matale nu ești om, bre…
NOU
Apropo, numai mie mi se pare că gavroșul ăla din poză seamănă cu Cetin când era mic?
NOU
nu 🙂
NOU
ala e Vieru, “Gavroche de Romania” 🙂
Am facut aceeasi scoala cu el, era cu 2 ani mai mare decat mine, mare golan. L-au luat occidentalii in ’90 si l-au plimbat prin toata europa, a fost la World Cup ’90, a aparut pe coperta Paris Match, avea tot viitorul in fata. Insa pustulica de 15 ani era prea inconstient si nu a stiut sa se orienteze (parintii niste alcoolici notorii in comuna ilfoveana unde locuia) si drept urmare, ultima oara a fost “zarit” muncind pe santier ca salahor. acum probabil e la munca in spania!:)
O imagine, zic eu, reprezentativa pentru ce am fost si ce am ajuns…:)
NOU
Au facut astia de la tvr reportaj despre el in seria “dupa 25 de ani”, e online. Nu e in Spania, isi creste copilul in Romania, impreuna cu sotia lui.
Imaginea nu e neaparat reprezentativa, comentariul tau este.
NOU
Nu e bre Cetin… nu avea cum sa citeasca Quo Vadis…e ateu sadea…
NOU
well, cetin a citit si biblia. Clausewitz spune sa iti cunosti intotdeauna inamicul, inainte de a lupta cu el
NOU
Ma gandesc ca Nea Ilie de la scularie este personaj mitic (accent pe primul “i”:) ) . De fapt o fi chiar Arhi!
NOU
Si te-ai dus pana la urma, maica(l), si pe noi cui ne-ai lasat? In ultimii 25 de ani aici a fost ca in Caragiale: boBOR-ul a supt sangele Romaniei in mod constant… 🙂
NOU
bampirul de Basescu a subt si el 10 ani, mai ales din pahare
NOU
Era parfum daca pentru tentativa de trecere frauduloasa a frontierei scapai doar cu scoaterea la careu.
NOU
poate omu’ a vrut sa treaca in urss :)) nu ca am fi fost noi mari prieteni cu ei in ’89, dar totusi. sau in republica populara bulgaria. probabil daca incerca cu iugoslavia era mai rau.
NOU
Familia Vieru s-a aciuat pe lângă Bucureşti în 1975, pe când Florin avea doar nouă luni. Erau de toţi unsprezece suflete. Veneau cu nouă copii după ei dintr-un sat de lângă Vaslui.
NOU
…Veneau cu nouă copii după ei dintr-un sat de lângă Vaslui….
si pe mine ma injura cand zic ”daca nu ar fi moldovenii, bucurestiul ar avea doar 100 000 locuitori ”.
NOU
la ce liceu ai fost bre
NOU
CFR Palas
NOU
Bai si acum stau si ma gandesc… eram soarec, aveam 7 ani dar il vedeam pe tata cum fierbea, inainte de Craciun… are trei frati la Timisoara.
Sa mai zic ca ai mei s-au intors pe 16 dec. de la Timisoara si pe 17 a inceput nebunia. Bine ca nu i-a prins acolo.
NOU
Dacă se miră careva că, pentru o tentativă de trecere a frontierei din vacanța de vară, s-a făcut careu în 18 octombrie, să știți că e foarte probabil ca în prima luna “de școală” să fi fost cu toată trupa în “practica agricolă de toamnă”.
Mă tem că nea Ilie a încercat să treacă frontiera maritimă, cu colacelul și ‘ățușca, spre bulgari, că turcii erau dincolo de prea multe valuri. Un fel de Cheptăn Nemo din vremurile Isaurei de după Lecănoșdeța.
NOU
Păi chiar acolo am fost. Nu v-am zis că ne-au cazat în închisoarea de femei la Nazarcea? Vă povestesc eu și despre aia.
NOU
prima tentativă am avut-o la Oradea unde m-a mirosi cățelul… pe urmă am trecut pe la Severin și m-au dat iugoslavii înapoi că cică n-aveau sare :))
NOU
poi și ce voiai, nea Ilie, să-ți pună pe pesmeți băeții lui Tito?
Vegeta?!
Oricum, în toamna aia a fost aiurea rău … la Galați plângea un sfert de oraș, că-n septembrie se scufundase Mogoșoaia și parastasu’ lipovenesc de 40 de zile pica prea aproape de plenara județeană dinaintea congresului … ce i-au mai chinuit și pe lipoveni … nici nu terminaseră de îngopat toți înecații …
Eram la Marină, primu’ an, și-abia în 11 noiembrie, țin minte și-acum, era într-o sâmbătă, ne-au dat drumul acasă din practică, de la porumb …. eu venisem dintr-o practică într-alta, că mă scoseseră din militar [ s-au prins că tata avea o rudă de-a șaptea spiță ușchită și m-au scos din schemă … ] și comentasem cam mult pentru că muncisem ca niște boi în ploaie să depănușăm, idioții n-au adus remorci să încărcăm și, când mergeam de la grajdurile unde ne cazaseră spre șosea, prin noroi, se simțea un miros gros de mucegai din mormanele alea de porumb … și m-au băgat în ședință la utc, că de ce critic organizarea muncii. Oricum, era o fază șuie, că eram șef utc pe clasă fără să fiu utecist. S-a uitat diriga Duma la media de la treapta și aia a fost. Și ar fi trebuit să mă fac singur utecist, să-mi dau carnet, eheee, noroc că m-a scutit Crivanos trei zile și pe urmă a venit vacanța.
În 22, eram la țară, să tăiem porcu’.
Era cald, cam ceață, noroi cât China.
Bagă bunicu’ cuțitoaia în animal, curge sânge, punem paie, aprindem.
Și se ridică omnivoru’ cu paiele vălătuci pe el, că nu sucombase, și o ia rara prin ogradă.
Disperare. Să nu se ducă animalul cu pălălaia în grajd, că luau foc toate cele.
Mă rog, urale, veselie și efort fizic, că porcul o luase prin grădină, pe arătură. Noi, teleap teleap după el, prin noroi, să-l placăm. Mai târziu am aflat că mi se mai vedeau doar dinții și albul ochilor.
Și-n toată distracția asta, departe de cutuma omului nou, vine nea Mihai Ghenea, vecinul [ care avea televizor ] și strigă la gard: a fugit!
Noi: da’ bre, a fugit.
El: nu, a fugit dictatoru’!
NOU
și cum vine marti 19 și miercuri 18
NOU
Daca e marti, e Belgia.
Si mai ales daca marti 19 e in decembie, iar miercuri 18 in octombrie.
NOU
in luni diferite, da
NOU
a
NOU
Timpul a luat-o invers. Nu am vrut sa scriu pocarioare. Asa a iesit.
NOU
Si eu tot 7 ani aveam, tata era director de scoala generala, stiu ca revolutia a prins acoperisul scolii in reparatie si locurile unde trebuia sa fie incastrate portretele lui nick si helen au ramas apoi goale o perioada buna…Eu mi-aduc aminte cum tata si directorul adjunct au fost sunati sa mearga la scoala in podul scolii si sa pazeasca, parca li s-au dat si niste pistoale, ca se tragea in zona scolii si a gradinitei vecine…Povestea ulterior ca se tragea in noapte, erau pe intuneric si le-a fost atat de frica, auzeau cum se infig gloante in ziduri, dimineata tarziu si-au facut curaj si au plecat acasa…au scapat teferi…se intampla intr-un oras mai mic din provincie
NOU
Daca tot suntem la amintiri: Mi-amintesc ca in satul de unde sunt eu se facusera patrule civile, cica sa prinda teroristi. Si taica-meu imi zice de unul din patrula ” Asta vrea sa prinda teroristi, dar nu-i prinde nici p-aia de vin la nevasta-sa de cand s-a-nsurat!”
NOU
Aseară era una la ştiri ce ne povestea că la revoluţie avea 14 ani şi a fost prinsă şi bătută de miliţie împreună cu fratele ei de 12 ani şi cu tatăl ei pentru că strigau “Jos Ceauşescu” prin centrul capitalei în ziua de 21 decembrie 1989.
Cu tot respectul pentru cei care au ieşit în stradă în acele zile, eu vă spun că părintele ăla nu e demn de copiii lui.
Cum să-ţi scoţi tu copii de 12 şi 14 ani în stradă să manifeste împotriva regimului?
Strict “on topic” despre povestea de mai sus consider că nea Stoian trebuia să-şi facă singur treburile “murdare” şi nu să apeleze la copii.
NOU
Silviu, la revoluție eu aveam 11 ani și locuiam în zona ultra centrala a Timișoarei. In 15 decembrie treceam cu maica-mea pe lângă casa lui Tokes (de unde a început totul) pe jos, pentru ca erau oprite tramvaiele acolo. Am prins un tramvai la stația de după casa lui, care venea din alta parte. In 16 decembrie eram în tramvai, lângă catedrala, când s-a tras de pe tab în mulțime. Stația unde trebuia noi sa coboram era lângă casa armatei și garnizoana, asa ca nu opreau tramvaiele acolo și ni s-a spus sa coboram cu o stație înainte. In vecinătatea locuinței noastre era spitalul militar, unde erau puncte de control și unde era sa fim arestați, pentru ca maica-mea nu avea acte la ea sa dovedească faptul ca e riverana și avem ce cauta acolo. Pe urma, am avut în capătul străzii cordon de militari; toti copii eram curioși sa vedem soldații și tehnica militara. Eram greu de ținut sub control și la fel erau și vecinii mei (unul avea 14, altul 15, altul 18), asa ca nu părinții ne-au scos în strada sa manifestam. In primele zile, mulți au ieșit din curiozitate; nu știau ce se intampla, nu le venea sa creadă ca asta chiar se intampla. Nu pot sa acuz ca si-au scos copii în strada, atata vreme cât știu ce a fost la Timișoara. Eu în 21 decembrie eram calare pe tanc, în fata garnizoanei, pentru ca din echipajul tancului făcea parte un vecin care ma recunoscuse și ma lasase sa ma catar pe tanc, iar mie mi se părea cel mai grozav lucru din lume.
Iar cei care au ieșit cu copii în strada, au ieșit pentru ca sperau intr-un viitor mai bun pentru copii lor
NOU
Erata: 18, nu 16 decembrie. Îmi joaca feste tastatura de la blackberry
NOU
Una este să fii prins în învălmăşeală împreună cu copiii şi alta este să îi scoţi deliberat în strada la strigat “Jos Ceauşescu”.
Ai copii? I-ai scoate ( sau i-ai lăsa cu bună ştiinţă) în stradă la manifestaţie printre soldati şi gloanţe? Nu trebuie să-mi dai un răspuns mie, răspunde-ţi ţie sincer.
NOU
Nea Stoian era inginer la noi la liceu și a plecat și el pe teren să facă același lucru. Cu prietenul lui, un profesor de biologie de la liceul Agricol care-a fost și arestat. Povestea e destul de lungă, eu am scris-o așa, din amintiri, pentru că parte din jurnalul ăla l-am pierdut într-un incendiu.
NOU
iarasi tu…get a blog man!
NOU
Acelasi oras, o luna si 1 zi mai tarziu dupa careul lui nea’ Ilie, am aparut si eu pe lume.
#mabucur ca nu am trait comunismul.
Intrebare catre un tanar de 24 ani: De ce trebuie sa ne amintim de comunism ?
Raspuns: Pentru ca s-a murit ca noi doi sa putem purta discutia asta unde vrea muschiu’ nostru.
NOU
Nici măcar pentru asta. Eu am făcut-o pentru mine. Știu, sună a egoism, dar eu nu trăiesc pentru alte generații. Port recunoștința celor care-au făcut ceva înaintea mea și consider că au făcut-o pentru ei. Întreaga poveste cu eroismul e un mare fâs propagandistic. Istoriile, peste ani, vor astupa aceste gesturi considerate altruiste, de dragul generațiilor viitoare. E o prostie să sacrifici o generație de dragul altei generații. Cum — inconștient — se autoflagelează (în mintea lor) părinții care au impresia ca dacă-și rup oasele pe cine știe unde copiii lor o să fie mai bine, mai fericiți…
NOU
Ca urmare a celor scrise mai sus, nici nu știu cum să mă simt față de tine. Ți-aș mulțumi pentru cuvintela tale cu iz de recunoștință, dar mi se pare că e nedrept. Pentru că eu chiar am făcut-o pentru mine. Sau poate că mi s-au atrofiat mie în timp sentimentele astea. Și iar mi se face jenă. Tot față de tine. Pentru că te bănuiesc că tu ai fi în stare să ieși într-o piață și să-i înfrunți pe unii și din asta aș beneficia și eu. Nici nu știu cum s-o dau.
NOU
well, pentru ca exista tineri ca tine, merita efortul de a-i infrunta pe idiotii care ne spun ca exageram si ca nu era chiar atat de rau.
NOU
@ puștiu: s-a murit, copile, s-a murit cu vârf și îndesat!
i.imgur.com/FH4gwmv.jpg
de aici
www.google.ro/maps/@49.5394882,73.2961967,739m/data=!3m1!1e3?hl=ro
NOU
tinere de 24 de ani: faptul ca o freci tu trendy si oricand ti se scoala pe de-alde facebook, twitter ori arhiblog , e irelevant.
trebuie sa stiti de comunism ca nu cumva sa-l mai repetati.
NOU
@nea ilie Daca este sa ne raportam si sa invam ceva din calapodul patriotismului american, ce putem sa oferim ca si generatii succesoare care este universal valabil: “gratitude and remeber us”. Pentru ca unii au sacrificat mai mult de cat altii, voit sau nu.
Autoflagerarea la parinti o existe pentru inca 2 – 3 generatii. Copii se educa pana o varsta, si eu sunt de parere ca de la o varsta copii ajung sa isi educe parintii. Autoflagelarea va disparea cand vor se va redefinii la nivel social ce inseamna batranetea.
@mihai Stiu cat de mult s-a murit. Taicamiu era sa zicem “ceva” prin marina cand pe 23 decembrie (parca) au iesit in larg (da inca mai erau nave pe atunci). Au fost la un S.O.S distanta de a incepe probabil un mare macel.
@aurache N-o frec, ca are cine sa mi-o frece. Impreuna cu alte blog-uri pe Cetin il citesc de pe vremea cand era pe blogspot. Nu mi se scoala din cand in cand, mi se scoala constant cand aud ca se vorbeste in jurul meu pareristica despre comunism si revolutie.
Comunismul sau orice tentativa de totalitarism, nu va mai exista in Romania.
NOU
#amen brotha:)
NOU
o sa mai existe totalitarism in romania. uite cat a facut ceausescu curva lui din poporul roman pana sa inceapa revolutia. sa fim seriosi. poate o sa se sesizeze lumea mai repede data viitoare, dar de existat tot o sa existe, daca apare o conjunctura gen prabusirea UE sau ceva.
NOU
@Humunakuapua esti sigur ca nu mai exista comunism sau sistem totalitar in Romania? Mie unele legi de dupa ’90 imi aduc aminte foarte mult de perioada de dinainte de ’89.
Cea mai la indemana e cu ascultatul telefoanelor si interceptarea a tot ce exista mesaj electronic (e-mail, sms, telefon, fax, etc.). Iar mai nou lege votata acum pe 19 decembrie, deci la 25 de ani de la Revolutie, SRI-ul fosta Securitate deci, poate fara mandat intra oricând in casa ta si controla calculatoarele. Acum 25 de ani daca erai banuit ca detii valuta sau aur sau te turna cineva, venea Securitatea in casa si facea perchezitie fara mandat.
Întrebarea de baza e: pentru ce am fost impuscati la Revolutie? De trait bine nu traim, asta e evident in nivelul de trai, iar Libertatea nu o avem.
Conform statisticii mai avem vreo 15-20 de ani pana vom iesi din nou in strada sa rasturnam clasa politica (sa desfiintam PSD-ul, PNL-ul sau alt partid care se va afla la guvernare, sa impuscam presedintele in urma unui simulacru de proces, sa strigam LIBERTATE, etc.), pentru ca nu-i asa, Istoria se repeta?!
NOU
@emy: Aceste parerisme care ne doare…
www.cdep.ro/proiecte/2014/200/60/3/pl263.pdf
Ca sa nu obosesti, recomand calduros art. 2 (cui se aplica legea) si art. 17 (in ce conditii se pot accesa datele respective). Sunt de ajuns ca sa iti dai seama ca bati campii.
NOU
@Adi Ai idee cate firme din Romania au sediul in propriul apartament? Crede-ma ca majoritatea sunt firme de apartament. Pe timpul lui Ceausescu daca venea cineva in vizita la tine, din strainatate mai ales, trebuia sa te duci sa-l declari la Militie. Poate tie ti se pare normal ca vreo categorie sociala (persoanele juridice in cazul nostru) sa trebuiasca sa lucreze cu SRI-ul. Mie nu mi se pare normal.
Sper pentru binele tau ca traiesti in jungla si nu a trebuit sa fii de acord cu prelucrarea datelor cu caracter personal. Sper ca nu ai completat vreun talon de concurs la Carrefour, Auchan sau mai stiu eu pe unde. Sper ca nu ai incheiat vreun contract de telefonie fixa sau mobila sau poate cablu ori internet, pentru ca daca ai facut-o Carrefour, Auchan etc, pot pune la dispozitie SRI-ului, motivat desigur, datele tale.
Cu siguranta nu ai nimic de ascuns, dar gândul ca se uita SRI-ul in viata ta nu te deranjeaza? Nu cred ca ai trait vreodata cu teama de a nu spune ceva despre regimul comunist, de teama sa nu fii turnat la Securitate de vreun vecin, coleg sau poate chiar ruda. Daca ai fi trait asa ceva nu mi-ai fi spus ca bat campii.
Poate intr-o zi o sa-ti deschizi firma, daca nu ai deja, si mai sper ca vei da acces cu bucurie SRI-ului sa se uite pe calculatoarele tale (unde ai contabilitate, clienti, contracte, etc ca vorba aia sunt chestiuni de securitate nationala) si te vei trezi ca vei pierde inexplicabil unele afaceri in favoarea Concurentei, unde Concurenta (loiala, desigur) poate fi si SRI-ul care conform ART 43 (tot ca sa nu obosesti) din legea 14 din 24 feb 1992 poate infiinta societati comerciale, chiar si regie autonoma etc. www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=8564.
Pentru asta s-a murit la Revolutie, pentru drepturile SRI-ului, fosta Securitate.
Sa te intreb daca ai gandit, sau nu, inainte de a bate campii?
NOU
Amice, esti pe langa subiect… “Poate intr-o zi o sa-ti deschizi firma, daca nu ai deja, si mai sper ca vei da acces cu bucurie SRI-ului sa se uite pe calculatoarele tale (unde ai contabilitate, clienti, contracte, etc ca vorba aia sunt chestiuni de securitate nationala) si te vei trezi ca vei pierde inexplicabil unele afaceri in favoarea Concurentei, unde Concurenta (loiala, desigur) poate fi si SRI-ul”. Nu stiu daca sa rad sau sa plang, sincer.
Hai, recunoaste ca n-ai ajuns cu cititul pana la art. 17. Nu-i nicio suparare, sunt concedii acum, e timp garla.
NOU
@Adi Tu cred ca nu stii pe ce lume traiesti. Trezeste-te pana nu e prea tarziu. Garantezi tu ca SRI-ul nu se va uita decat in loguri? Evident ca nici o lege nu va preciza textual ca se amesteca in viata privata sau mersul unui agent economic. Important pentru ei e accesul. Dupa aia se descurca. Si acum intru in Teoria Conspiratiei:
1) poate iti instaleaza un troian care sa dea ulterior acces la informatii
2) poate ti le copie integral la fata locului
3) poate obtine parolele de admin
Iarta-ma ca nu pot avea incredere intr-o institutie care e protejata de lege (si aici ma refer la buget care nu e public, la achizitii care nu-s transparente, la ce firme controleaza, etc) SRI-ul are drept de a infiinta SC-uri, cu toate astea declara ca nu are asa ceva. Tu insa poti avea incredere in bunele intentii ale legii. Eu nu am incredere.
Daca vor sa protejeze doar retelele de ce au nevoie de acces atatea institutii: Armata, Politie, SRI, SIE, SPP, STS etc? Ce ar face Armata, SIE sau SPP-ul de exemplu, conform legii? Nu-mi spune ca scrie la Art 26 caci la acel articol e prevazuta starea de razboi, ori Art 17 face referire la accesul la date pe timp de pace.
Poate ar trebui sa iti urmezi sfatul si sa citesti cu mai multa atentie legea. Eventual sa citesti si printre rânduri, daca poti, desigur.
NOU
a trebuit să mai citesc o dată, am avut senzația că mă faci tânăr… că acum îți ziceam vreo două de dulce :))
NOU
well, adună-ți bătrânele oase:))
NOU
domnu’ sergiu nicolaescu,
am impresia ca jurnalul asta e scris “dupa razboi”. daca nu e, oricum e scris prost . sunt chestii care nu se potrivesc cu vremurile alea:
– tentative de trecere a frontierei era pedepsita rapid si cu multa cruzime. nu o lalaiau atatea luni.
– si daca te lasau ne-inchis, aveai ” coada” 24/7, asa ca doar un dobitoc te putea coopta intr-o manevra anti regim. sau un securist, sau poate tu semnasei de-o colaborare, si de-aia erai inca pe strazi…
– cum sa tii un astfel de jurnal? nu numai ca te incrimina, dar ii trageai si pe ceilalti cu tine. ti se dadusera indicatii, asa-i?…
NOU
Țineam jurnalul dintr-a 6a. Nici nu știam cei-i ăla jurnal da’ țineam morțiș s-o copiez pe soră-mea. Cu 14 ani mai mare ca mine, licențiată-n arte, figură proeminentă și model pentru copilăria mea. La început scriam 3 vorbe sau copiam tema din ziua aia. Pe urmă a început să-mi placă și să devină un fel de sfetnic. Mă spovedeam și eu acolo ce nu puteam spune nimănui: că Angelica m-a lăsat să-i pun mâna pe țâțe, că am plănuit să-l caftesc pe Vali ăla care mi-a spart mingea de 35, dar nu oricând, ci la serbare, ca să râdă toți de el. Când m-am întors din Iugoslavia și-au început (cum spui și tu) filajele și hărțuiala pe mine m-a chemat colonelul Vieru să îmi povestească el de ce nu sunt condamnat și de ce nu mă trimite el la școala corecțională (reține, eram minor) ci mă păstrează în școală să nu-mi distrugă viitorul și mă ajută el să ajung și la facultate, eu doar să vin pe la el din când în când să-i spun ce mai e prin clasă, prin curtea școlii, prin biserica lui tata, pe la clubul de radio-amatori, pe la școala de actorie… Toate astea se întâmplau în același timp iar alibiul meu era o inconștiență fără margini în care trăiam de când cei mai buni prieteni cu care-am copilărit în aceeași curte se mutaseră în State. Am avut tot timpul aspectul ăsta straniu de copil hai-hui și zănatec și turuiam mult fără să spun nimic (nu se vede?) iar colonelului i-a plăcut. Nu m-a pus să semnez nimic pentru că mă aveau la mână. Pe prietenul cu care-am trecut granița l-au trimis la o școală profesională unde împingea vagonete cu fontă într-o topitorie. La câteva luni de la revoluție l-am căutat pe Vieru și l-am găsit cu ajutorul a doi studenți care țineau un ziar la ultimul etaj al institutului de marină. Studenții ăia doi erau Mazăre și Constantinescu. Țin minte că-n ziua în care l-am găsit era cu noi și Metin Cerchez despre care peste ani eram convins că e proprietarul arhiblog (eu rupându-mă de Constanța la puțin timp după).
NOU
>>prin biserica lui tata…
prezentai potential, nea ilie. 🙂
orisicat, erai “supt vremi”, ca noi toti ceilalti, doar ca tie iti prinsesera urechile in usa…
tacticile erau clasice: mai baiete, daca dau drumul la dosar te nenorocesc, da’ parca esti copilul menu, hai ca te ajut, etc, etc… la fel facea si ceistul in armata cand facea unul o belea, la fel facea si securistul facultatii cand prindea un bisnitar. toti le voiau doar binele; cu un pret, evident…
auzi, da’ din cate stiu eu, mazare era smeker de bukale la vremea aceea… prin constanta a aparut mult mai tarziu. ma insel cumva? audienta?…
NOU
aurache, am fost batut 12 ore prin’87 (cam doua schimburi pe vremea aia) nu m/am ales cu nicio coada , niciun cazier dar m-am lasat de trecut granita, Ce m-or batut minerii in 3 ore a fost suficient sa uit de Romania.. total. No ofence, lasa-i pe cei care au incercat sa treaca granita pe vremea aia sa povesteasca. Timurile au trecut ….Fereasca dumnezeu
NOU
Acum na, tot respectul pentru sentimentalismul si talentul scriitoricesc al dlui Nea Ilie. Dar am si eu o scurta întrebare pe care nu am regasit-o. De ce nu-și face stimabilul autor blogul lui propriu si personal ?!?
NOU
da da, chiar nimeni nu ii mai pusese intrebarea…
NOU
Si pana la urma la revolutie cine in cine a tras???
NOU
uni-n altii
NOU
nu stiu cine, dar stiu unde au tras: in aer! cu predilectie, in aerul din plamani…
NOU
Frumos scris.
NOU
din amintiri. un prieten se duce să apere televiziunea. am mai spus. i se dă o armă automată şi două încărcătoare. omul întreabă unde se duce, de comanda cui să asculte. ridicări din umeri. un fel de vezi şi tu. se uită în jur, mai toţi civilii aveau arme şi trăgeau după cum li se năzărea. în zori realizează că vrea acasă. că nu are sens să moară aiurea, ucis de nişte oameni care habar n-aveau ce făceau. zis şi făcut. o ia la fugă pe b-dul aviatorilor spre metrou cu ochii-n paişpe după nebuni cu arma în mână. vorba lui, se trăgea în draci. în cine? mai degrabă unii în alţii. după cum spuneam, atent la tot ce mişca în jur a uitat de coşurile de gunoi suspendate şi, în fugă fiind, a luat unul în plin. şocul loviturii l-a aruncat pe spate. s-a gândit că l-a nimerit vreun glonţ. când şi-a recăpătat suflul şi-a deschis ochii a văzut coşul suspendat deasupra râzând de el. ce mai erou. a reuşit să ajungă la metrou, apoi acasă, teafăr. arma a predat-o în ianuarie dar se tot întreba câţi oameni au avut arme? el a fost un tip cu capul pe umeri dar câţi n-au făcut glume trăgând de pe unde li se năzărea în cine aveau ei chef? aşa cum se vedea în filmele cu rambo de la video de pe la unul sau altul dublate de vocea inconfundabilă a margaretei nistor?