Băsescu plânge la comandă. Când vrea mușchiul lui. Dragă Stolo, lacrima care i-a adus președinția, a rămas celebră. Pentru că rromânii, sau na, alegătorii, sunt suficienți de tăntălăi să îl voteze pe cel care îi lasă să creadă că e de-al lor. De aia are succes Putin din Mihăileanu. Pentru că bea la fel ca ei. Se urcă la volan beat la fel ca ei. Înjură țigăncile împuțite la fel ca ei.

Acum, a simțit că e cam pe ducă. Țara cam geme de la câtă expertiză a avut guvernul Boc, cel care a implementat în guvernare incompetența, hoția, nesimțirea și curvele cocoș-ate de atâta penis.
Păi și ce e de făcut? Cum să îi atragi pe fraieri, să își aducă aminte de faptul că tu ești de-al lor și că piticul de Boc, cel spânzurat în bonsai, e singurul vinovat? Că săracu Stolo se duse demult, nu mai poți să ii plângi pe umăr.

Simplu. Brusc, cu 40 de zile înainte de alegeri, mă-sa are cancer. Brusc, fix înainte de alegeri trebuie să se opereze. Brusc, exact acum, ca și nunta asexuatului de la PNL, Crin Hantonescu.
Drept pentru care, Băsescu scrie rapid o poezie, pe care o citește în fața camerelor de luat vederi. Pentru mama. Și da, ați ghicit, varsă o lacrimă. De durere. Mare.

Da mă, Băsescu ăsta e OM. E de-al nostru.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.