arbeit_macht_frei

Scris de Nea Ilie de la Sculărie

(întâmplare adevărată)

Jordan e român. În ciuda faptului că are doar 17 ani și al numelui dat de mama lui pe jumătate rusoaică – jumătate americancă, Jordan e român pe cale paternă și bate la cur mai mult de 3 sferturi de vorbitori de limbă română din țară cu multe finețuri în exprimări și glume de nivel de liceu. Bunăoară, el la casă veche zice “casă bătrână” dar declar cu mâna pe inimă că ăsta e singurul idiom românesc pe care nu l-am înțeles la el.
Pentru că amicul meu, tată-su, nu era acasă l-am luat pe el cu noi să alegem o barcă lansator cu telecomandă – pescarii înrăiți știu despre ce vorbesc – e o bărcuță de vreun metru și ceva cu motor electric dotată cu cameră video și telecomandă cu care lansezi momeala exact în locul dorit.
Am umblat cam peste tot după o astfel de jucărie până ne-am pomenit la un magazin de hobby-uri unde aveau și bărcuțe de-astea. Cum ne uitam noi așa la ele trece o babă curioasă cu pălărie roz și floare-n păr și cu o potaie mică și creață în brațe și zice:
– Dar la ce folosește, mamă, bărcuța asta?!
– Să-ți pui cățelul pe ea și să-l trimiți în Cuba – zice Jordan de colo.
S-a dus băbuța înlăcrimată și pun pariu că nu mai întreabă în viața ei de bărci.

După ce ne-am întors de la pescuit am poposit un pic pe la tată-su și ne-a înpins păcatul să ne uităm la știri din România. Era și Jordan de față dar nu ne-a prea băgat în seamă (vă spun sincer, nimic nu-i poate scoate din starea lor de apatie pe adolescenți: e ca și cum ei au văzut totul, au trăit totul, au toată lumea la picioare, au experimentat totul și nimic interesant nu se poate mai întâmpla).
Și apare Manolache. Da, ăla cu “calitatea de înalt demnitar nu o poate avea oricine”. Frustrări pe noi, dă-i și suduie, freacă-i imaginar vreo paișpe dosuri de labă… Cum bă e posibil să zică un coate-goale despre un inginer așa ceva…
La care Jordan sigur pe el:
– Eu o cunosc pe mă-sa!
– Hai bă, de unde? sare tac’su bănuitor, în ideea că mă-sa ar fi fost vreo milfetă mai bună ca rusoaica lui.
– O cunosc, a apărut pe eticheta de la margarină…
Zic, gata, iar ne trimite ăsta în Cuba… ne-am dat seama că e o glumă de liceu, dar hai să-l lăsăm să continue.
– Da, era la ingrediente: grăsime 60%…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.