Mă gândeam ieri, în timp ce citeam al 9999 -lea post lacrimogen, în care un blogger era geniu, nebăgat în seamă şi fără acces la fonduri, desigur din cauza cartelului cel rău, că totuşi viaţa îţi rezervă surprize la orice moment.

Ştiu un blogger student, sărac lipit, fără nici o urmă de venit. În virtutea faptului că îl cunosc personal şi în principiu am încredere în el, i-am făcut propunerea de a scrie pe unul din siturile administrate de mine, contra unei sume lunare. A acceptat, chiar fericit, uraa, alea.

Prima zi nu a scris nimic. A 2 a zi a scris jumătate din ce trebuia să scrie, cu scuza că trebuie să meargă la facultate.
De atunci nu am mai auzit de el nimic. Intră pe messenger, deci nu e plecat, are internet, are numărul meu de telefon. Doar că probabil alege să mă ocolească.

Concluzia? Habar nu am, nu e nici o concluzie. Pur şi simplu nu îmi dau seama ce e în capul oamenilor.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.