Azi, ca zi de naştere şi zi de trecere de la early 30-thies la aproape 40, mi-am pus şi eu întrebări.

Care sunt lucrurile bune din viaţa mea?
Am luat în considerare banii, oamenii cunoscuţi în timp, realizările profesionale, cam tot ce compune un bărbat la mijlocul vieţii.
Şi am ajuns la concluzia că absolut toate nu reprezintă nimic pe lângă familia mea. Cea care e lângă mine şi când mi-e bine şi când mi-e rău. Singura entitate care nu are aşteptări şi cerinţe de la mine, ci doar e acolo, lângă mine, când mi-e greu. Fără să se gândească la nimic material, acceptând cu aceeaşi uşurinţă zecile de mii de euro sau cojile de pâine.
Dezrădăcinat am fost şi rădăcini am prins.
Mulţumesc.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.