Contul meu
Nu avem şi cotă parte din profit.
Am o prietenă care prestează muncă la o firmă foarte mare din rromânia. Nu interesează ce munceşte, important e că are un loc de muncă ok, în care face exact ce a semnat în contractul de muncă. A, şi să nu uit, are un salariu destul de bun, pe praful ăsta.
Ei, domnişoara prietena mea, care în principiu e o persoană cu capul pe umeri, e totalmente nemulţumită de locul ei de muncă. Pentru că nimeni nu se gândeşte să îi mărească şi ei salariul, deşi lucrează de 1 an acolo. Iar asta nu e normal. Ce dacă e criză?? I-au explicat băieţii că nu au cum să îi mărească salariul, că firma merge destul de prost din toate punctele de vedere şi că e bine că în momentul ăsta are un loc de muncă stabil. Răspunsul ei?
Eu sunt angajata firmei, nu partenera, ce mă interesează pe mine dacă ei au profit sau nu?
Rămân totalmente blocat la argumente de acest gen şi nu ştiu ce să răspund, pentru că iniţial îmi vine pe buze o înjurătură groasă, după care mă calmez şi renunţ, pentru că nu am cu cine.
Problema, din punctul acesta de vedere, este foarte gravă. Angajatul rromân, obişnuit cu comunismul sau antrenat de oameni crescuţi în comunism, nu se consideră parte a firmei în care lucrează. Pe el nu îl interesează dacă firma merge bine sau nu, atâta timp cât el îşi ia salariu.
Un simplu exemplu ar fi cei ce lucrează în domeniul electrocasnicelor, acei mult blamaţi vânzători. Cât timp sunt plătiţi la comision, se agită, vând, mint clientul, sau nu, dar încearcă să facă ceva să fie bine. Dacă sunt plătiţi la salariu fix….Întotdeauna vei recunoaşte un magazin unde vânzătorii sunt plătiţi cu salariu fix. Pentru că toţi dorm în colţuri, discută prin depozite sau joacă Wii, fără nici o problemă.
Sau un exemplu mai dureros. Contrar celor scrise de mine aici, de fapt ianuarie a fost pentru Dacia cea mai proastă lună din ultimii 20 de ani.
Inmatricularile de autoturisme noi in Romania au inregistrat in ianuarie 2010 cel mai scazut
nivel lunar de dupa 1990, cu un declin de 85%, pana la 2.134 de unitati, potrivit Directiei
Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV).
Pentru prima data in ultimii 20 de ani
Dacia nu mai este cea mai vanduta
marca in Romania
Adică situaţia e groasă şi totalmente albastră. Ca un om cu ceva ţigle pe casă, te-ai aştepta ca oamenii care muncesc acolo să tragă cu dinţii de postul lor, ca să nu ajungă iar să fie trimişi prin şomaj tehnic şi să îşi hrănească familia cu maghi ideea zilei, pui la pungă. Pui pungă, pui zeamă şi pui nu mai pui. Ei, nu e chiar aşa. Oamenii vor bani mai mulţi, ameninţă cu greve, cu sindicate, etc.
Mă gândesc cu duioşie la şefii sindicatelor rromâneşti. Ştie cineva cine e Liviu Luca? Nu vă mai spun de Miron Mitrea, de cum era el un lider de sindicat amărât, care a ajuns ministru al transporturilor, întâmplător posesor de fly taxi şi de licenţă exclusivă pentru aeroportul Otopeni.
Aşa că, dragi rromâni, băgaţi frate greve. Firma voastră e în faliment? Nu vinde nimic? Sau are de recuperat creanţe de mii de miliarde de la stat, iar în acelaşi timp i se propresc conturile pentru că nu are de unde să îşi plătească impozitele?
NU E NIMIC! O MĂRIRE DE SALARIU REZOLVĂ TOT!
Acum sper sincer ca domnişoara care a început acest articol să nu se supere pe mine, da? Dar dacă se supără, sunt sigur că îi va trece, după ce va fi dată în şomaj.
C-aşa-i în tenis…
NOU
problema e simpla – daca firma are profit, angajatul poate cere mariri. daca nu, e doar refuzul realitatii
NOU
sunt sigur ca acum 2-3 ani, cand se faceau bani gramada, firmele se inghesuiau sa le dea bonusuri angajatilor. bineinteles ca ele impart si veniturile foarte mari cu angajatii, nu numai pierderile…
NOU
patronul nu este pbligat prin lege sa imparta profitul cu tine ;), Liviu Luca asteapta sa incaseze baini de pe sediul Petrom din Ploiesti.
NOU
Ca administrator de firma, nici macar nu as sta la discutie cu asemenea angajati. Out si altul in loc, deoarece daca un angajat al meu gandeste asa insemana ca e prost de bubuie, ori eu nu platesc angajati prosti (mi-ar periclita business-ul). Probabil cand o sa-i incolteasca foamea suficient de tare (si avem mari sanse la asa ceva) or sa revina si “grevistii” cu picioarele pe pamant.
NOU
@ gigel: tu te auzi ce spui? Adica eu ma chinui sa fac o firma, imi asum riscuri si transform un plan de business in realitate si apoi impart profitul cu angajatul pentru ca …?
NOU
Problema nu e simplă deloc. Nici angajatorul şi nici angajatul nu au înţeles rolul lor în societate. Şi nu de ieri sau de azi, de cînd ne-am scos capul printre comunişti. Şi unii şi alţii au cerut fără să ofere valoare la schimb. Cînd a fost perioada angajatorului – şi aici a fost sclavagie curată, cînd a fost perioada angajatului – nu uita perioada dinainte de criză cînd patronii erau la mîna angajatului pentru că nu mai era forţă de muncă calificată, toţi erau plecaţi. Sindicate!? Ce sînt alea? Nu am avut niciodată aşa ceva. Nici o instituţie nu a reuşit să creeze o formă de educare a angajatului sau angajatorului. Noi încă facem teste în condiţiile în care 20 de ani nu sînt deloc puţini iar praful care se vede este “munca” noastră.
Apropos de prietena ta: am un bun prieten care nu vroia nici în ruptul capului să creadă că există o criză financiară (era mai rău ca guvernul), iar în ziua în care a fot concediat primele vorbe au fost “morţii mamii ei de criză!”. Chiar dacă a înţelese, a înţeles mult prea tîrziu!
NOU
Parc-as fi scris eu articolul asta.
Am si eu o amica. Serviciu bun in firma mare – as spune chiar, foarte mare. Salariu destul de ok si, cel mai important, job sigur – ceea ce, pe vremurile pe care le traim, e perla rara.
Eh, guess what – nu e multumita. Deloc, chiar. Motivul? Evident: ”nu mi-au mai marit salariul de doi ani”. Si face presiuni de cateva luni in sensul asta, pe toate caile: sef direct, HR, seful sefului direct.
I-am explicat: e CRIZA. Nu se poate moment mai prost sa ceri marire. Fii multumita ca ai serviciu si ca nici nu impingi vagoane, ca veni vorba.
Nope. La asta, mi-a zis ca am mentalitate de ”sclav pe plantatie”, ca unii ”se mai si respecta”, ca ea merita mai mult, ca ea stie cat munceste, ca firma are bani (a facut nush ce investitii), ca omoloaga ei de la sediul din strainatate e cu nu stiu cat platita (da’ nu se gandeste la standardul de viata din tara respectiva, la salariul minim/mediu de acolo, samd) si ca, in concluzie, ea vrea. Musai-obligatoriu-neaparat-absolut.
N-am mai vorbit de cateva luni, nush ce-o fi rezolvat. Job-ul, din cate stiu, inca-l are.
M-am umplut de spume numai scriind tarasenia asta.
NOU
pai…daca pierderile ti le imparti cu angajatul (vezi scuza e criza, iti tai din salariu, din sporuri, din bonusuri) pe acelasi principiu…cand NU e criza, cand ai avut incasari foarte mari, ai venit la mine cu: ia marire, ia bonusuri? nu cred.
NOU
Cata, lasa-i ca astia au impresia ca sunt la stat si ca, daca nu primesc, pot fura. Mai un telefon, o halca de carne, niste chipuri ascunse in pantofi etc.
Dragi proletari, poate bagati o smecherie in cap. Firma mea are unic actionar. Eu. Daca suntem mai multi, suntem intr-un consiliu de administratie. Eu sau noi venim cu banul de acasa. Din banul ala cel putin la inceput se platesc taxele de incepere de firma, se plateste o chirie (daca este sediu, ca n-oi avea angajati in dormitor), se platesc utilitatile, calculatoarele pe care voi jucati solitaire, linia de internet pentru messenger si blogging.
Si se platesc salariile voastre. Astea se stabilesc la inceput pe cat sunteti de destepti si competenti si cat putem negocia. In timp cresc pentru a acoperi indicele de inflatie, ca mi-s fata misto. Cresc pentru ca a crescut si timpul petrecut de voi in firma mea. Cresc cu sporuri, daca munciti in plus sau aveti o performanta. NU PENTRU CA VA FACETI TREABA pentru care primiti salariu.
In secunda in care un tataie din asta imi da pe la bot ca firma e pe profit si ca eu mi-am luat E Classe sugand sangele lui, il fac pachet si l-am scos din ecuatie. Atat timp cat ii platesc plusurile bazate pe vechime (desi nu sunt chiar obligata, asta e pentru a incuraja loialitatea sa zic asa), ore suplimentare si eventualele performante deosebite, nu e treaba mea ca nu e multumit ca nu are veniturile mele. Va castiga cat mine daca va fi venit si el cu o cota parte la infiintarea firmei. Aia primesc dividende, nu angajatul.
Vreti sa castigati cat patronul? Faceti-va firma. De cate ori sfatuiesc pe careva sa intre pe antreprenoriat si sa bage tare, primesc acelasi raspuns “dar e greu”.Pai e greu ca dracu. Dar asa nu ma mai deranjeaza ca ma “exploateaza” nimeni. Ca si eu am un filon de comunism in mine si as dori sa fim toti egali. M-am trezit insa destul de repede sa inteleg ca nu asa merge treaba.
Nu este obligatia mea sa cresc salarii pentru ca sunt pe profit. Aia e treaba mea. Atat timp cat primesti salariu, nu vad problema. Daca meriti mai mult, primesti mai mult. Dar nu pentru ca eu am profit. Nu iti convine? Mars la altul, care poate iti inghite rahaturile. E plina tara de oameni care doresc sa munceasca pe un salariu de bun simt.
NOU
@Gigel, parerea mea e ca bonusurile si maririle se acorda direct proportional cu munca prestata de angajat si cu masura in care el e ”responsabil” de belsugul din firma.
Cum ar fi sa primeasca toti bonusuri, chiar si aia care-o freaca melodios? Dar da, la greu se strang randurile. New York Times a taiat bonusurile si primele de breaking news, LA Times a concediat chiar. Vorbim de doi giganti, exemple aleatorii. Se intampla peste tot, prietene 🙂
NOU
“Un simplu exemplu ar fi cei ce lucrează în domeniul electrocasnicelor, acei mult blamaţi vânzători. Cât timp sunt plătiţi la comision, se agită, vând, mint clientul, sau nu, dar încearcă să facă ceva să fie bine. Dacă sunt plătiţi la salariu fix….Întotdeauna vei recunoaşte un magazin unde vânzătorii sunt plătiţi cu salariu fix.”
Eu cunosc si angajati la o firma de genu’ care merge prost, si se zbat sa faca profit sa nu fie dati afara, asa ca nu sunt TOTAL de acord cu asta… Poate nu au speta comunista in ei… Si un alt prieten tot din domeniu care lucreaza de 4 luni fara salariu, poate-poate or iesi din criza si s-or da macar salariile… Nu a fost mitit in legatura cu asta, gen: lasa frate, ca iti dau banii peste x zile, si totusi se zbate. Nu are nici alta optiune. Nu neg ca sunt si persoane care fac ce zici tu, dar nu peste tot.
NOU
spun doar ca, daca vrei sa-ti imparti pierderile cu angajatii, imparte si castigurile. sau pierderile sunt facute de angajati, iar castigul de patron?
NOU
cubicus, normal ca nu sunt toti la fel. doar ca aceia descrisi de tine sunt o minoritate.
NOU
gigel, cum isi impart pierderile cu angajatii, daca aia isi iau salariile pentru care au semnat contracte?
NOU
Nu am vreo stimă aparte pentru Băsescu. Dar îmi amintesc de-o grevă la CFR, cînd era el ministru. I-a ameninţat că-i dă pe toţi afară. S-au liniştit imediat.
Cît despre firmele private… trebuie să te şi facă să te simţi “acasă”. Ţine de organizare, de respect etc.
NOU
pai…simplu. prin reduceri salariale…exemple sunt cu sutele, uita-te prin presa. prin reduceri de personal, prin taierea bonusurilor/sporurilor/bonurilor de masa/drepturilor de autor. acum 2-3 ani se dadeau salarii peste cat merita omul pentru ca altfel pleca, nu pentru ca erau cuprinsi patronii de marinimia de a mai imparti din profit.
NOU
Gigel, diferenta e ca: a castigat patronul, castiga si gigeii: au job, remunerat cel mai adesea in conformitate cu pregatirea si prestatia lor.
A pierdut patronul, pierd si gigeii locul de munca.
That’s the difference.
NOU
Gigel, acum 2-3 ani se dadeau si salarii peste ce merita omul, ca era altfel structurata piata de munca. Si multi luau 1000 de euro pe munca de 300, dar stia angajatorul ca o loaza mai competenta nu prea gaseste. S-a dus pe suflet situatia de atunci. Au fost dati afara destui angajati, incat sa poata angajatorul SA ALEAGA.
Daca este “sclavagism” sa lucrezi pentru altul, o firma te costa 1500-2000 de lei sa o constitui. Fiti patroni, ce mama ei de viata? Acu’ e drept ca va ia statul vreo 200 de euro pe luna minim si nici pe micro nu se mai sta (multmiri sincere conducatorilor iubiti), deci asta inseamna ca trebuie sa castigi X+200 Euro / luna, iar X sa iti ajunga sa iti platesti intretinerea, mancarea etc.
Mda, si exista riscul sa nu produci nimic …
Asa ca aveti de ales:un job cu salariu sau libertatea muncii pentru tine. Fiecare are avantaje si dezavantaje 😀
NOU
cand e vorba de mariri de salariu intotdeauna firma are de acoperit investitii, are datorii, profit mic.. niciodata nu-i un moment bun sa dai mai multi bani angajatilor.. de-asta inca suntem la nivelul ala cu “noi ne facem ca muncim, voi va faceti ca ne platiti” – criza asta a existat in f multe firma doar ca un pretext sa dea mai mult de munca si sa mai taie din salarii.. atat, ca de profit.. nu-si schimba patronul 3 masini daca firma merge pe minus..
NOU
Măi Gigele… tu mulţumeşte-te că ai un loc de muncă şi că pe timp de criză încă mai primeşti ceva. Ultima dată când am verificat, patronul ţi-a dat locul ăla de muncă, nu l-ai creat tu şi pe contract scrie clar ce primeşti şi ce nu primeşti.
Dacă nu este profit, de unde să îţi mai dea la fel? Stai acasă dacă nu îţi convine că ţi-a tăiat din salariu. Nu?
Angajatul nu poate gândi de la alt nivel decât de la cel de angajat. De asta e mai uşor să fii angajat şi mai greu să fii patron.
Ce îmi plac mie oamenii ca tine. Dacă tu ai convenit cu patronu’ la 20 de milioane salariu şi în luna aia se fac 10 miliarde profit de pe urma ta… normal ar fi să se facă parte cu tine din profitul ăla, nu? Cu toate că ai semnat un contract, nu?
@camil
Nu e deloc simplu. Nu se cer măriri pe bază de profit. Se cer măriri pe bază de performanţă iar performanţa nu este egală cu cererea de pe piaţă ci este egală cu aportul individual adus în profitabilitatea firmei. Ce te faci cand profitul se reduce şi măririle acordate aiurea trebuiesc tăiate? Cine garantează trendul ascendent care să poată susţină mărirea de salariu?
Economia zig-zag. Citeşte despre asta.
NOU
Ah, Ionut, cred ca tu esti varianta masculina a amicei mele din postul nr. 8.
Ca urmare, ma abtin cu eroism 😀
NOU
Hai să ne uităm la problema asta și din alt unghi – amica X(despre care citim în articol) își face treaba la birou în cele 8 ore pe zi. Bun. Pe asta își ia leafa lunară. Pe lângă asta, ea mai are 16 ore din zi, din care să zicem că doarme 8(beauty sleep, ca să nu aibă cearcăne), mai are 2-3 ore de întreținere(mâncare, spălat, etc.) – rămân vreo 4-5 ore în care poate să facă ceva care să îi rotunjească veniturile.
NOU
nu as judeca`o asa aspru pe domnisoara, omul in general e egoist si cand e vorba de bunastarea si de banii lui nu ii mai prea pasa, ceea ce e absolut normal. avand in vedere ca absolut totul e mai scump, gasesc dorinta ei de a avea mai multi bani normala.
daca are alte variante mai banoase, atunci sa plece din acea firma dar daca nu are, atunci mai bine sa ramana acolo decat sa fie somera si sa traiasca din ajutorul de somaj cateva luni.
NOU
Pt mine a fi angajat inseamna sa fii asa mai prost .. din prima
Angajatu rroman oricum nu stie sa ceara … si cand se trezeste sa ceara … cand nu trebuie deh prostia e in floare …
Cat despre criza pt unii patroni e scuza perfecta sa tina sclavii pe temir ce .. nu zic ca nu e (eu zic ca nici macar nu realizeaza multi in ce rahat ne aflam o sa vedem noi mai incolo cand se duc imprumuturile etc etc …)
NOU
Dar ce zici de faptul ca nu ai mai primit o marire de 2 ani, firma merge prost dar in acelasi timp face investitii de sute de mii de euro in reamenajarea birourilor si a spatiilor de prezentare cand se doreste a avea ca tina clientii care cumpara cu tiru si nu au chef sa intre in magazin…?
Si sa nu-mi zica nimeni ca e strategie de a pune vanzarile si prezentarea produselor intr-o lumina propice incat sa se vanda singure ca nu e absolut deloc asa!
Cred ca o despicare in 8 parti a fiecarui individ sau situatii in care se afla un individ ne poate ajuta sa ne dam seama ca noi personal, cei care citim stam ori mai bine ori mai prost decat ala despre care citim.
Vorba cuiva…”sa zicem mersi ca avem de unde veni acasa…”
Si nu, eu nu am cerut marire nici in conditiile explicate mai sus dar nici nu ma complac in conditia in care sunt…
NOU
Asta e mentalitatea tipic romaneasca. Vrea marire de salariu chiar daca asta nu se poate, chiar daca peste tot in jur lucrurile merg din rau in mai rau, chiar daca nu se produce nimic sau se produce pe stoc si nu se vinde.
NOU
Oamenii care muncesc la Dacia, exemplul dat de tine, probabil ca nu se gandesc la nimic. Si, de fapt, nu oamenii, ci liderii lor sindicali.
Ca oamenilor, muncitorilor, le tremurau chilotii anul trecut cand s-a inchis fabrica si ei au fost trimisi in somaj tehnc. Probleme care au survenit, la vremea aceea, dupa ce similar facusera greva in aprilie 2008 pentru mariri salariale. Deci e cu dus si intors.
NOU
Asta e situatia. Cei mai multi gandesc asa si nu iese nimic bun, nici pentru ei, nici pentru firma la care lucreaza. Pentru ca nu tin cont de faptul ca felul in care se preocupa in activitate se repercuteaza chiar asupra propriului salariu. Daca gandul ar sta mai mult la munca si nu la greve sau ipotetice mariri de salariu activitatea ar putea merge mai bine si poate marirea de salariu chiar ar veni.
NOU
un sfat prietenesc pentru cei angajati: plata unui angajat nu se face pentru cit de bun e sau cit de mult produce ci pentru cit de usor poate fi inlocuit.
NOU
sefiii sindicatelor romanesti, inclusiv ale celor din domeniul privat, au plasa de siguranta fie politica, fie businessurile personale. are cineva impresia ca o greva, o revendicare salariala (mai ales intr-un moment in care toata lumea stie ca e nasol) porneste cumva de jos in sus? sa fim seriosi, pestele de la capul sindical se impute!
NOU
asta le baga in cap de la sindicat’ ca doar liderul ala tre sa isi justifice si el activitatea cumva fata de cei care il pun acolo tocmai ca sa incurce si mai mult lucrurile. Iar fraierul care pune botu’ la asa ceva s-ar putea sa se trezeasca primul pe lista de disponibilizari.
NOU
dar de ce ai impresia ca angajatii din mediul privat au cumva o alta mentalitate decat cei din mediul bugetar? nu cumva suntem toti romani?
cred ca vorbim de un procent infim al celor care atunci cand sunt la munca se gandesc si la firma, la cat plateste patronul cas-uri, somaj, pensie, sanatate etc pe langa salariul pe care i-l da.
daca e sa discutam de angajatii care chiar trag ca firma sa supravietuiasca, iarasi procentul e infim.
nu cred ca se gandeste vreun angajat ce profit a avut firma, daca a avut si, mai ales, cat de repede se poate duce acesta pe apa sambetei in doar cateva luni de zile. si, din cate zic toti, criza o vom resimti abia anul acesta. dar fiecare doarme exact asa cum isi asterne.
NOU
@ Takju – am spus poate cere, nu ca trebuie neaparat s-o faca. iar profitul este consecinta directa a performantei angajatilor, incepand cu portarul si terminand cu managerul general. daca nu, inseamna ca angajatorul aduce bani de acasa sau face evaziune, si atunci nu mai putem vorbi de profit.
NOU
E tare greu sa iti gasesti un loc de munca in ziua de azi, conform pregatirii pe care o ai, cu un salar decent, cu carte de munca si cu siguranta ca angajatorul chiar plateste tot ce trebuie la stat. Eu cunosc cateva persoane care au reusit sa se afle in aceasta situatie si care muncesc pe branci fara sa se tina de greve sau sa faca atata tam-tam pe marirea de salar. si pot sa spun ca majoritatea au primit si ceva bonusuri tocmai pentru ca sunt buni. Deci se poate. Totul tine de mentalitate. Cred ca o sa dureze foarte mult pana vor fi mai multi cei care gandesc decat cei care ii lasa pe altii sa gandeasca pentru ei.
NOU
sa zicem ca te-ai pus pe facut copii, ai rate la banca, preturile cresc, facturile asisderea, asa ca ai nevoi multe. sa zicem ca ceri marire de salariu, si acum ma refer strict la cei care lucreaza la patron.
sa zicem ca tu estimezi ca 500 lei ti-ar acoperi nevoile. firma isi face si ea socotelile si vine si iti zice ca nu-ti poate da decat jumate ca altfel intra in cofa si te trage si pe tine dupa ea. ce faci? o tii gaia matzu cu 500 sau accepti jumate? :), e simplu ce-ar face orice occidental! numai ca romanii sunt mai altfel.
NOU
problema din firma in care prestez (distributie): scadere cu 25% a salariilor acum fix un an, ca e criza. jumatate din personalul de la birou (logistica, analiza, dezvoltare, mk) dat afara tot atunci, ca e criza.
la sfarsitul anului 2009, se trage linie si se vede ca vanzarile au fost cu 10% mai mici decat in 2008, deci, oare a fost criza pt patronat?
acum, intreb si eu pe “cei de sus”: cum facem stimabililor?ne-ati promis ca atunci cand iesim din criza se dau salariile inapoi, dar acum, toti iau pozitia strutului (se fac ca ploua).
nu isi mai pun problema sa dea afara oameni, ci deschid departamente noi, angajeaza oameni de la concurenta. iar angajatii vechi, cand discuta cu HR sau cu patronatul pentru o echilibrare a salariilor, li se spune ca e criza.
mie mi se pare ca seamana a prosteala pe fata. mentionez ca nu mor de foame daca ma dau afara sau plec din firma la un moment dat.
NOU
sa zicem ca ai copii, ai rate la banca, preturile cresc, facturile asisderea, asa ca ai nevoi multe. sa zicem ca ceri marire de salariu, si acum ma refer strict la cei care lucreaza la patron.
sa zicem ca tu estimezi ca 500 lei ti-ar acoperi nevoile. firma isi face si ea socotelile si vine si iti zice ca nu-ti poate da decat jumate ca altfel intra in cofa si te trage si pe tine dupa ea. ce faci? o tii gaia matzu cu 500 sau accepti jumate? :), e simplu ce-ar face orice occidental! numai ca romanii sunt mai altfel.
NOU
dar daca persoana x face de una singura proiecte care se vand pe zeci de mii de euro dar cu toate astea firma e pe pierdere nu ti se pare normal sa astepte o marire de salariu, in cazul in care are 1000-1500 euro lunar sa zicem?
ai o gandire unidimensionala, lucrurile in general sunt mult mai complicate decat crezi sau te prefaci sa crezi. zic din ce am vazut in articolele tale.
NOU
Citind acest post stateam si ma gandeam oare ce s-ar fi ales de nemti daca intr-unul dintre cele mai grele momente ale natiei lor (dupa cel de-al doilea razboi mondial) ar fi actionat precum romanii. Adica ce s-ar fi ales de Germania daca in loc sa puna osul la treaba ei ar fi facut greve si ar fi cerut mariri de salariu?
NOU
@danil
e simplu. persoana respectiva trebuie sa plece. ori la alt job ori isi face propria afacere sa incaseze ea singura zecile de mii de euro.
NOU
danil, e usor sa jignesti asa, la prima mana. daca respectiva persoana e atat de buna, de ce nu lucreaza pe cont propriu? daca e atat de buna, de ce nu si-a negociat la angajare un salariu mai mare?
voi rromanii avei o idee extrem de vaga despre ce inseamna un contract intre tine si cel ce te angajeaza. angajatorul trebuie sa respecte contractul si sa iti dea salariul. tu in schimb nu esti obligat sa il respecti niciodata, nu?
NOU
Atunci cand depinzi de salariu trebuie sa ai permanent grija ce si cum faci. Daca esti bun in domeniul tau de activitate si conditiile generale si particulare ale firmei permit o crestere a pretentiilor tale financiare, atunci e de inteles. Dar in perioade de genul celei pe care o traversam acum nu cred ca este cazul. Oricat ai fi de bun exista in orice moment posibilitatea sa ramai fara loc de munca si nu se stie daca mai gasesti altul prea usor si care sa fie macar la nivelul de salarizare anterior. Asa ca mare atentie la ce ne dorim, cand ne dorim si cum ne dorim.
NOU
Problema e ca multi (fomisti) se arunca precum hienele pe un loc de munca fara sa intrebe inainte de a semna un contract de munca:
1. Care sunt ATRIBUTIILE postului?
2. Cat e salariul (halatu’)?;
3. Ce inseamna “alte atributii primite de la superior”? (asta apare de obicei in fisa postului)
s.a.m.d.
si apoi dupa (numai) un an de munca urla “VREAU MARIRE”.
Eu personal am refuzat 2 locuri de munca pana am gasit ceea ce am vrut.
PS: Si nu am frecat buha pana mi-am gasit ceva convenabil…am muncit la tara la bunici de mi-a iesit pe nas.
PPS: De aia nu dau bani la cersetori…cum ii intrebi daca vor ceva de munca cum dispar (mai repede decat atunci cand ii injuri).
NOU
Marius, sau te injura, cum m-a injurat pe mine un sarman de genul asta
NOU
Rezolva diplomat Arhi, cum o fac si eu de altfel: le trantesc doi pumni (si tine cont ca am muncit la tara si am maini osoase) direct un cap , fara discutii, fara discriminare pe sexe etc. si pana acuma nu le-a luat nimeni apararea…nici macar “protectorii” ce incaseaza banu.
NOU
“Noi suntem doar angajati…” Norocosilor! Eu imi caut de lucru de aproape un an jumate si nu mi-am gasit! 🙁 Ma angajeaza si pe mine cineva? 🙂
NOU
Din cate observ, oamenii judeca in mare parte normal si sanatos. Pe blogguri insa :). Oare de ce cand or ajunge la locul de munca si, in special, in contact cu un lider sindical se schimba total perspectiva :)?
NOU
Larisa, eu am lucrat la CFR si am avut contact direct cu marele Ion Molea. Nu mi-am schimbat opiniile nici atunci, nici acum
NOU
sper ca se intelege ca marele e in ghilimele
NOU
editat de ARHI: Nu acceptam comentariile tampite
NOU
LA mine e invers, in sensul ca seful meu nu a dat afara pe nimeni nu a micsorat salariile si a incercat sa le dea “senzatia” ca nu o sa zboare nimeni ca ne taram pe timp de criza ca profitul s-a dus pe p*** si chiar suntem pe minus, dar hai sa va tin eu (seful) ca sunt bun si sa nu simtiti ca va doare. Ei bine ce au facur rromanii mei? La 2 zile de intarziat cu salariul? Pai greva, ca ce noi nu am muncit? Noi nu luam salarii? Ca daca nu sunt bani sa nu ne dea de lucru, desi procesul de incasare a banilor in conditiile de azi e infernal, cu rezultate de multe ori “0”. Ca urmare ce a facut “seful” meu? incepand cu 1 martie se va pleca in grup acasa, desi se mai putea sustine buzinesu, si isi baga proverbiala p*** in funduletul grevistilor, iar noi restul o luam usor usor, pana trece criza ca na cum spunea si cineva mi sus, oameni care au nevoie de bani pentru a munci pe un salariu decent se gasesc…
NOU
Daca firma merge bine, in mod normal ar trebui sa fie niste preme, mariri etc. Dar cum suntem in Romania lucrul asta este discutabil (ca o introducere). Desigur multe firme au un profit “ceva” mai mic decat acum un an, dar se tin bine pe picioare. Si cu toate astea angajatul primeste o, o, o … palma peste ceafa, eventual i se scade salariul pentru ca e criza domne.
NOU
@Larisa, cred ca in 99% din cazuri, suntem ceea ce scriem. Ca au aparut si aici destui mitici care o tin cu ”nu stiu, nu ma intereseaza, mie sa-mi dea!”
NOU
@camil
Sigur că poate, cu toate că nu are dreptul. Şi dacă nu i se dă, apar greviştii. Right?
NOU
@ Takju
asta cu dreptul de unde ai scos-o? cât timp nu este interzis în lege, este permis. parcă așa funcționează un stat…de drept :). și tot nu m-ai lămurit asupra legăturii dintre profit și performanțele angajaților. sau o fi doar meritul patronului? 😉
NOU
Salariul variază cu performanța. Ai muncit mai bine/mai mult decât lunile trecute, ai dreptul să ceri mărire când îți fac evaluarea periodică. Dacă nu, nu. Punct.
Cât câștig eu ca “patron” este problema mea. Dacă crezi că ești la fel de întreprinzător/organizat, că poți să-ți asumi faptul că nu știi sigur când o să treci pe profit, că s-ar putea ca în anumite perioade ale anului nu o să ai ce să pui pe masă, că un idiot care nu are chef să muncească îți face praf afacerea și crezi că poți să îți asumi faptul că vei munci MULT mai mult decât cele 8 ore în care tu stai pe net – foarte cool. Dă-ți demisia și fă-te patron.
Altfel, citește ce scrie în fișa postului și muncește. Dacă crezi că ești plătit prea puțin, caută-ți alt job. Mult noroc, în criza asta.
Na că m-am enervat și eu…
NOU
Totul se raporteaza la ce joburi sunt disponibile la momentul actual si la ce bani, adica cerere vs oferta cum ar veni.
Daca amica cu pricina isi poate gasi in 2 zile (exagarez, hai o luna sa zicem) un job mai bine platit (in vreme de criza!) este foarte indreptatita sa ceara o marire.
Mai exact, daca exista cel putin un angajator care ii poate oferi mai mult pentru aceasi munca depusa inseamna ca aia este valoarea ei la momentul actual. In fond nu este vina ei ca angajatoru actual nu isi poate permite un angajat de o anumita valoare din varii motive: criza, maree, eclipsa solara, tva, impozit forfetar samd. 🙂
Pe de alta parte, daca nu isi poate gasi un job mai bine platit (sau nu isi poate gasi un job in general) in vreme de criza, inseamna ca abereaza si ar merita o micsorare de salariu si nu o marire.
Chiar sunt foarte curios care este situatia reala, ca asa fara toate datele de intrare e usor sa discuti …
NOU
nu am citit comentariile si poate repet ideea cuiva.
Esti angajat si nu-ti convine ceva – negociezi sau pleci!
Esti patron sau director – iei decizii si urmaresti punerea lor in aplicare
Simplu, nu?
NOU
@Dojo: interesant punct de vedere, cu o singura sugestie pe viitor la paragraful:
“In secunda in care un tataie din asta imi da pe la bot ca firma e pe profit si ca eu mi-am luat E Classe sugand sangele lui, il fac pachet si l-am scos din ecuatie” – gandesti prost (a nu se confunda cu incultura/neinteligenta, ci literalmente la conceptul de prostie, adica realizezi ca gresesti, insa nu faci nimic pentru a-ti corecta greseala). Acum sa iti explic si de ce cred eu asa:
1. Angajatii, prin munca prestata isi platesc salariile proprii+ mentin firma in activitate…. cunosc cazul in care angajatii (cei ce produceau) au plecat in masa si patronul a inchis buticul pentru ca fara angajati el era doar un viitor somer.
2. Valoarea exacta a unui angajat nu poate fi corect vazuta cat timp el este angajat, este o vorba:”oricine poate fi inlocuit, insa in locul anumitor persoane trebuie adusa o echipa”. Si aici cunosc cu caz concret, un administrator de ISP care fiind nemultumit de salar a plecat de la firma, iar in locul lui patronul-zmeu a trebuit sa aduca 4 adminstratori, si a pierdut oarece bani, evident ca atunci cand a realizat ce prostie a facut, a incercat sa il readuca pe tip inapoi, pacat insa ca ala plecase in Japonia…
3. Daca un patron foloseste unilateral profitul firmei pentru sine, fara a recompensa si angajatii, atunci acel patron merita sa fie parasit de angajati in cel mai prost moment posibil.
4. Nu stiu cum e in Romania, dar trebuie sa sti ca in mai toata Europa, in contractul cu angajatii este stipulat profit sharing, mai ales la angajatii care, prin propria initiativa, pot mari veniturile firmei. Caz concret, eu ca inginer sunt oarecum in tema cu noile descoperiri in domeniul meu, descoperiri despre care managerii nu stiu, pentru ca fie nu ii intereseaza, fie nu le inteleg; eu pot observa ca folosind o metoda nou, sau un modul nou pot mari profitul pentru un produs al firmei; daca as avea un patron cu mentalitatea ta, stiind ca oricum tot atat primesc, ghici ce as face … :).
NOU
de ce nu explici tu mai babeste de atat cam cum se face ? ce si cum sa actioneze angajatul, angajatorul. cine pe cine se bate, scuipa, injura sau se bate pe spate.
Contractul se respecta. De ambele parti si gata. Da firma faliment si angajatul nu e asigurat sau firma nici atata, sanatate la rude.
Ce greva, scandal si alte alte cacaturi mai mari cum ar fi procese ?
In mentalitatea din Romania nu sunt valabile vorbele lui Shakespeare:
“nu exista nimic bun si nimc rau.gandirea noastra imparte lumea in fericire si nefericire”
-la munca baaaah, futu-va rasa !
NOU
Dude, de unde comunismul asta cum ca cererile trebuie plafonate? De aia e economie de piata si e care pe care. Ar fi stupid sa nu ceri. Daca si obtii, bravo. Daca nu, nu. Tu crezi ca pe mine, patron, ma doare gura sa zic ca e criza si asa si pe dincolo si nu pot mari salariul, dar in timpul asta mai imi iau un Q7? Foarte bine, salariatul de ce ar trebui sa se rusineze a juca rolul asta? Ce e chiraiala asta cu bine ca ne tinem locurile de munca? Se aplica la toti or what? Eu nu ma grabesc niciodata sa impart profitul cu salariatii, acum ar trebui sa mi se para dubios ca ala cere mereu? Nu asta e jocul?
NOU
@camil
Din dicţionar. Vorbesc despre ceea ce i se cuvine angajatului. Desigur, fiecare înţelege ce vrea din “statul de drept” unde obligaţiile nu mai sunt ale noastre.
Din patron derivă sistemul iar în sistem intră angajatul. Fără patron nu ar exista nici sistem şi nici profit. Citeşte despre asta dacă nu mă crezi pe cuvânt.
Datoria angajatului în firmă este să facă ce scrie în fişa postului. Patronul a creat fişa aia, nu angajatul. Sitemele profitabile sunt alea unde angajaţii aduc aport în firmă pe baza fişei postului. De aia profitul e meritul patronului.
Dacă ai fi citit/învăţat despre sisteme nu ai mai fi scris prostii. Eşti mânat de sentimente amice. Apelul la sentimente nu e bun în societatea capitalistă.
Fără modestie îţi spun. Eram de-a dreptul cel mai bun din firma din care am plecat. Firma există în continuare şi are în continuare profit. Pricepi unde bat?
Ce fac ăia de la Dacia = probleme pe termen lung. Încetinirea procesului de retehnologizare (interesează-te despre costurile platfomelor auto industriale), încetinirea proiectelor de extindere şi restructurarea de personal vor fi nişte consecinţe ale acţiunilor imbecililor grevişti din statul de drept. Dar ce ştiu eu despre sisteme şi oameni?
NOU
@ Takju – faptul că nu mă cunoști dar pui etichete nu este foarte „elegant” și nu te pune într-o lumină prea favorabilă :). dar înțeleg că în spațiul virtual se mai uită din manierele care altfel prisosesc ;)…
reiterez este dreptul (în sens juridic, nu în sens învârtit-în-jurul-cozii-de-pe-dexonline) să ceară salariu mai mare, să facă grevă șamd. la fel cum e dreptul angajatorului să-l concedieze (preaviz șamd eventual), conform contractului semnat de cele 2 părți. care contract nu poate încălca legislația din codul muncii. e simplu.
NOU
@camil
Ai dreptate şi îmi cer scuze. Mă gândeam că eşti om capabil de o analiză realistă. Hai să punem punct aici. Noroc.
NOU
@ Takju – accept scuzele. we agree to disagree
NOU
am vrut sa citesc toate comentariile, dar m-am plictisit. nu pot insa sa nu remarc ca doamna (chiar daca nu cu acte, din cate imi amintesc) Dojo are o gramada de timp la dispozitie sa comenteze pe bloguri desi ea se da cu curu de pamant oriunde are ocazia cat de desteapta si frumoasa si devreme acasa si intreprinzatoare privata este ea. draga, inteleg ca lucrezi cu pisiuri si deci e posibil sa ai WPMul mare, dar nici in halul asta, plus ca replicile mai trebuie si gandite cat de cat logic, apoi analizate gramatical etc.
daca ai fi asa de bengoasa in domeniul privat pe cat te dai iti zic eu ca nici timp sa te stergi la cur n-ai avea. si nu-mi spune ca scrii “in timpii morti” ca nu esti programatoare ca sa stai sa astepti sa se compileze DLLurile, html’u si php’u sunt deja pe server cand te apuci tu, si nu pari totusi atat de desteapta ca sa lucrezi cu apt get si alte alea
NOU
Angajatul care nu tine cont de rezultatele curente ale firmei se poarta ca un pomanagiu, asteptand bani in plus cand de fapt banii sunt in minus.
Mentalitatea romaneasca nu trece dincolo de fluturasul de salariu, ramane acolo, statica. Vrem o economie privata care sa mearga inainte, ar trebui ca si mintea angajatului sa gandeasca in termeni de rezultate organizationale si poate atunci o sa deduca importanta pe care o are la rezultatele per total dintr-un an ale societatii in care lucreaza.
Dar asta nu o sa se intample prea curand.
NOU
hoopaaa:
economie.hotnews.ro/stiri-auto-6923196-incheiat-conflictul-munca-dacia-salariatii-obtinut-300-lei-plus.htm
NOU
eu is consternat cati analisti financiari sunt pe blogu asta. toti stiti vad de firme salarii, bonusuri, prime, mentalitati si fineturi psihologice, management decizional, obligatii in contracte sinalagmatice de munca, figuri…..da daca intraba arhi asta cat e contributia la CAS nu mai comentati nici unu:))
NOU
Problema nu o are angajata, ci angajatorul ca nu este suficient de ferm. Intr-o astfel de situatie nu trebuie multe explicatii de ce nu e posibila o marire de salariu. Daca angajatul nu poate sa vada realitatea si cu ochii lui si sa inteleaga, si mai este pe deasupra si nemultumit, este liber sa isi caute alt loc de munca. Si ca sa nu se poata spuna despre angajator ca este bulangiu poate sa ii dea maxim 2 saptamani timp de gandire. Dupa care daca ramane sa faca rog frumos ciocul mic.
Cam asta e.
NOU
Vad ca multi l’au luat pe “pe burta, copii, pana trece!” in brate. Nu stiu in ce domenii lucrati voi, astia, dar daca au fost asa de afectate de “criza”, probabil erau ceva excrescente de care societatea se poate lipsi relativ usor.
NOU
www.zf.ro/eveniment/final-de-negocieri-la-dacia-bugetul-salarial-urca-cu-16-mil-5541797/
Gata, s-a decis. Dacia a avut un an senzational in 2009, au produs si au vandut de-au rupt, au muncit saracii pe sponci. Asa ca marirea bugetului pt salarii vine de la sine.
Ai putea si tu sa recunosti din cand in cand ca mai si gresesti, nu?
NOU
i’m ashamed…
NOU
evident comunismul, la 20 de ani dupa el, este in continuare de vina.
prostia omeneasca nu.