Cum mă plimbam eu prin Cora în căutare de diverse, mi s-a făcut o poftă brutală de prune. Nu v-am spus, dar eu am o aversiune brutală față de prune, de când, după ce am mâncat un kil de prune, m-am dus în vizită la viitoarea mea fostă amantă.

Unde m-a pocnit o cufureală plină de romantism, petrecându-ne noi circa 6 ore despărțiți doar de placajul subțire al unei uși, șoptindu-ne vorbe de dragoste (ea), dând cu șpray deodorizant, să fugă mirosul (eu).

Așa că de atunci nu am mai mâncat prune niciodată, și sunt câțiva ani. Doar că am văzut niște super prune, MARI, ROTUNDE și bănuiam eu, zemoase, de pur și simplu nu am putut să rezist și mi-am luat un kilogram.
Am ajuns acasă plin de poftă, arunc sacoșa pe masă, înhaț o prună, o spăl, după care mușc cu poftă nebună din ea.

PLICI.
Prunele de Spania nu au nici un fel de gust. Poți să crezi foarte bine, dacă închizi ochii, că mănânci pepene verde. Sau mango. Sau struguri italieni. Sau orice.
Pentru că sunt profund seci, cu o consistență prăfoasă și ABSOLUT FĂRĂ NICI UN GUST.

Întrebarea mea ar fi La noi în rromânia nu mai cresc prune? Că eu știu că mâncam din grădina bunicului niște prune senzaționale, dulci, aromate, cărnoase și zemoase încât pur și simplu nu mai puteai să te oprești din jefuit bietul copac.

E mai ieftin să aduci prune din spania, decât de la nea Costel din satul Poplaca?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.