Reîncepe circul în rromânia. A venit vara, e cald, timp este, că muncă ioc. Ce să facem? Păi hai să facem un marş, nu?
Şi ce motiv mai bun pentru un marş reuşit decât nenorociţii ăia de gay, care or să demonstreze iarăşi zilele astea?
Ce mai freamăt, ce mai zbucium, omul clocoti de faimă şi de zgomot şi de luciu. Zis şi făcut. S-au strâns şi au mărsăluit cu graţie.
Cine era miezul conducător?
Aţi ghicit. Preoţii români care, cu icoane şi cruci în mâini, defilau de mai mare dragul. Să apărăm normalitatea. Dumnezeu a creato pe Eva pentru Adam. Normalitatea nu e ceva rău. Mătănii, cruci, agheazmă împărţită pe la colşuri de stradă. Babe cu basmale şi gospodine grăsune, mândre de statutul lor de purtătoare de vagin, deşi probabil locul se uscase şi căzuse demult.
Mai ţineţi minte ce învăţaţi pe la scoală despre inchiziţie, persecuţii religioase, arderi pe rug, vânătoare de vrăjitoare?
Ce caută biserica să scoată oamenii în stradă, la demonstraţii? Biserica nu propovăduieşte pacea şi armonia? De ce asmute om contra om? Ce urmează? Procese publice? Autodafe-uri? Arderi de cărţi? Nu m-ar mira nimic. Toate fac parte din arsenalul milenar bisericos. Iar timpurile sunt destul de tulburi pentru a încerca scoaterea lor la suprafaţă.
Cine trebuie să decidă ce e si ce nu e normal in rahatul ăsta de ţară? De ce e normal să duc bălosul la neagră, dar nu e normal să mi-o trag în cur, sau ca femeie, să iubesc altă femeie. Şi ce e mai important, de ce întotdeauna, păstrătorii şi garanţii normalităţii sunt diavolii în negru, preoţii?
Nu doresc să fiu înţeles greşit. Sunt împotriva exhibiţiilor stradale în chiloţi roz, urlând în gura mare “Eu mă fut în cur şi sunt mândru de asta”. Consider că fiecare poate să şi-o tragă liniştit pe unde vrea, în umbra casei sale. Iar despre căsătoria homosexuală nu mi-am schimbat părerea.
Dar de aici până la a ieşi să dau cu pietre şi cădelniţe în nişte oameni a căror singură vină e că au alte preferinţe sexuale, e cale lungă.
AUTODAFÉ, autodafeuri, s.n. 1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnaţi de inchiziţie pentru erezie erau puşi să revină la credinţa părăsită. 2. Ardere pe rug la care erau condamnaţi, în timpul inchiziţiei, cei socotiţi eretici; p. ext. acţiune care duce la distrugerea prin foc. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodafé.
Cred ca cel mai mult sange din istorie a curs in numele religiei, incepand cu crestinii care-au fost la inceputuri persecutati si aruncati in cusca leilor, pentru ca mai apoi sa porneasca cruciade si sa arda “ereticii” pe rug. De musulmani si de Jihadul lor nu mai zic nimic, ca-i stie toata lumea. Mai sunt si religii nonviolente (buddhism si alte minuni orientale), dar majoritatea astora mari si “sectele” desprinse din ele n-au avut vreodata probleme sa dea in cap aproapelui pt ca indrazneste sa creada in altceva 
!
@Arhi, daca ar face-o in umbra casei da-i incolo, dar sa se laude cu asta si sa spuna ca ii k asa ceva aici intervine problema. Nu sunt de acord cu ft multe din ce fac preotii ortodocsi, dar cum dreptul gaylor este acela de a defila si lumea “normala” poate sa contraatace asta printr-un mars