Am decis astăzi ca e timpul să îmi mişc curul afară din casă. Este păcat atâta timp cât afară sunt 27 de grade, berea e rece şi wirelessul gratuit, nu?
Şi uite-aşa, am mers pe jos din Poarta 6 până în satul de vacanţă (cunoscătorii ştiu despre ce distanţă este vorba).
La momentul când scriu acest post sunt la o terasă din satul de vacanţă. Am găsit un wireless nesecurizat (să-i dea dumnezeu sănătate proprietarului), sunt la a 2 a halbă de Holstein şi aştept ca ospătarul să îmi aducă pizza comandată.
Spuneţi voi, nu e frumoasă viaţa de blogger profesionist? Mă gândeam, atunci când mi-am dat demisia, că fac o greşeală. Conform educaţiei primite, eu ştiam că trebuie să muncesc, că banii nu se câştigă uşor şi ce e mai important, din punctul de vedere al tarelor comportamentale, că internetul este o joacă şi este folosit cel mai mult pentru porn. Blegoo ştie cel mai bine asta.
Uite că nu e chiar aşa. De când mi-am at demisia şi am prestat pe blog cu sufletul liber, fără să mă mai doară capul de Philips (da, acum pot să spun unde am lucrat), am câştigat, din punct de vedere material, salariul meu cam pe o lună. Şi nu au trecut decât 9 zile. Cât despre câştigul spiritual, nu poate fi evaluat in bani. Senzaţia că în fiecare dimineaţă te trezeşti fără să fii stresat de rapoarte, de prezenţa unor produse la raft, de promoţia cutare, de telefonul de la şef, nu poate fi comparată cu nimic.
Pur şi simplu sunt liber. Singura mea obligaţie este faţă de mine şi de familia mea.
Tu, cititorule, eşti liber?
Zboara puiule, zboara
faina viata ai 
), atunci nu, nu-s libera, pentru ca vreau sa ies sa joc volei si nu pot, vreau sa ma plimb cu catelusa 2 ore si nu pot, vreau sa ascult muzica dar trebuie sa invat. Asa ca distreaza-te tu si pt noi 
ma simt liber. daca sunt sau nu, nu stiu. dar ma simt liber chiar daca am program fix in teorie. poate si pentru ca nu sunt asa de norocos ca tine sa stiu excat ce vreau si ce ma face fericit… oricum ma bucur cand citesc astfel de posturi… si mult succes in continuare…