Astăzi, două chestii legate de profesionalismul cadrelor medicale constănţene.
O bătrână a fost declarată moartă, deşi, extraordinar şi incredibil, ea de fapt trăia. Autorul declaraţiei? O asistentă de pe ambulatoriul constănţean.
Bătrâna a fost trezită de flaşurile anchetaorilor de la poliţie.
Doamne, dacă nu se trezea atunci şi se trezea în sicriu? Dar na, probabil asistenta nici măcar mustrare nu va primi, pentru că, nu-i aşa, oameni suntem, greşeli facem.
A doua, mai apropiată de mine. Fetiţa proaspăt născută a unor prieteni are o problemă. După un timp oarecare, un ochişor incepea să i se lase in jos faţă de celălalt. Normal, părinţii alarmaţi, au mers la spitalul judeţean Constanţa. Unde un medic, plin de profesionalism, după o examinare sumară, le-a explicat că fetiţa e bolnavă de hidrocefalie. Vă daţi seama că oamenilor acelora le-a murit sufletul atunci?
Desigur, au fost ulterior la o policlinică privată, unde li s-a explicat că fetiţa, născându-se înainte de vreme, are muşchiul unui ochi mai slab. Lucru total reglabil pe măsură ce creşte.
Deci, copilul este sănătos. Dar pentru groaza oamenilor aceştia, pentru durerea lor, pentru lacrimi, pentru nesomn, CINE PLĂTEŞTE??
Am citit când eram mic o carte despre lagărul de la Auschwitz, Medicii Blestemaţi.
Oamenii aceia par îngeri pe lângă leprele din spitalul judeţean Constanţa.

















total de acord. din fericire eu nu am fost decat de 2 ori la spital pentru probleme minore. tatal meu a avut o astfel de problema. se simtea rau, s-a dus la analize la plaman si i-au zis ca are cancer. apoi s-a dus la bucuresti si nu avea decat pneumonie tratabila. poate s-a evaporat cancerul in tren. whatever.
si am mai auzit si eu de multe belele ale doctorilor in constanta. dar lumea pe care o stiu deja s-a invatat si in caz de probleme grave se duce direct la bucuresti.
offtopic – nu stiu ce job aveai, dar am citit posturile de ieri si se pare ca nu-l mai ai. iti doresc mult succes daca vrei sa traiesti din blogging. nu vad de ce nu ai reusi.