
Ninge de 3 zile în Bucureşti. Nu cred că a mai fost demult o iarnă atât de feerică. Nu sunt mocirle, între blocuri e zăpadă până la genunchi, dar lipseşte ceva.
Lipsesc copiii. Poate sunt eu nostlagic şi îmi aduc aminte doar ce vreau, dar ştiu că eu, când eram la şcoală şi ningea, de-abia aşteptam să ies, să mă bat cu bulgări, să îmi iau sania care cântărea o tonă şi să fug pe stadion la Olimpia să mă dau pe derdeluş.
Acum, merg pe stradă şi până şi în ochii copiilor văd încrâncenare şi nervi, că s-a pus zăpada şi nu pot ei să circule cum trebuie pe trotuar.
Probabil se grăbesc să ajungă acasă, să se bată cu bulgări în World of Warcraft sau Second life.
Trist…







Dovada irefutabilă
Situație ipotetică cu ACTA-n brațe
La ce folosește codul poștal
O zi perfectă
M-am distrat de dimineata cand am vazut un tatic destul de tinerel care se chinuia de zor sa care o sanie in spate. Dupa el venea vesel un copil de vreo 5 ani. Ceva mai incolo era un bunic care se plimba agale, tragand si el o sanie pe care statea un copil rotofei.