Acum nea Porumboiu e nemulţumit de antrenor şi ar vrea să îl dea afară. Doar că îl ţine o mică problemă. În valoare de 1 milion de euro. Şi atunci tu, ca afacerist belea ce te afli, ce faci, că spaniolul e învăţat că un contract e sfânt?
Păi le zici jucătorilor să nu se prezinte la antrenamente, ca să îl faci pe ăla să îşi dea demisia sau să îi poţi imputa că nu face antrenamente, adică îl dau afară din vina lui.

Scriu asta pentru că mai zilele trecute îmi explica cineva că dragă, deci dacă faci contract, contractul e sfânt, nu mai are ce să se întâmple, trebuie respectat, altfel dai în judecată şi plăteşte mai mult şi penalităţi şi să vezi ce bine e.

Într-o ţară în care Flanco şi Leonardo scapă de datorii de zeci de milioane în complicitate cu mânăriile legale ale unora, unde firmele au capital social de 200 de lei, capital cu care răspund în faţa legii pentru datorii uriaşe, într-o ţară în care orice firmă de doamne ajută care are datorii, se cere singură în faliment, după care se reînfiinţează sub alt nume şi continuă afacerile ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, în această ţară eu să am încredere într-un contract.

Contract my ass.

PS: Antrenorul de la Vaslui s-a dus cu notarii la stadion, ca să se consemneze că el vine la muncă. Mişto desfăşurare, abia aştept să văd ce se întâmplă mai departe. E posibil ca mr. Porumboiu, care era un mare afacerist încă de când făcea arbitraje interesante în divizia A, să îşi fi găsit naşul.

© 2010 ARHI. Toate drepturile rezervate.

Şi toată lumea e uaaaaau, un bărbat care a născut pui vii, senzaţional.
Ce naiba e atât de sezaţional?? Tipul e de fapt o tipă lesbiană, care şi-a extirpat vaginul ţâţele, a halit nişte hormoni să îi crească nişte smocuri de barbă, după care s-a dus şi a făcut cerere să fie recunoscută drept bărbat că na, acum nu mai are sexul care o definea.

Faptul că nişte legi cretine consideră că dacă tu vrei, îţi schimbi sexul, iar toată lumea din jur ar trebui să bată din palme, plăcut surprinsă ah vai, ce bărbat bine eşti, dragă Thomassina, nu înseamnă că şi noi trebuie să fim la fel de bătuţi în cap.
E O FEMEIE. Atât. O femeie care a ales să îşi distrugă corpul, ca să semene a ceva ce nu este. După care şi-a adus aminte că stai, poate facem şi un copil. A, dar poate facem 3, că uite, ies bani din chestia asta.

Cum o cheamă pe mă-ta, mă copile? – Vasile.
Sau Thomas Beatty.

© 2010 ARHI. Toate drepturile rezervate.

Începând de ieri, Orange o ia julvernesian prin ţară, cu 2 baloane umplute cu aer cald, timp de 5 săptămâni, reeditând la scară românească, aventura africană evocată de Jules Verne în cartea sa.

Timp de 5 săptămâni două caravane Orange vor călători prin 10 oraşe din ţară: Alba Iulia, Arad, Bacău, Baia Mare, Braşov, Bucuresti, Oradea, Piatra Neamţ, Sibiu, Suceava şi Târgu Mureş.

Balonul va zbura liber prin cele mai frumoase locuri din jurul oraşului tău. Un fotograf şi un reporter de la Adevărul vor fi în nacelă pentru a surprinde aventurile balonului în imagini şi în poveşti surprinzătoare.

Daca stai in: Sibiu-Brasov (4-5 septembrie) ori Alba Iulia – Bacau (11-12 septembrie) sau Arad-Piatra Neamt (18-19 septembrie) si Baia Mare-Suceava (25-26 septembrie) ori poate Oradea-Targu Mures (2-3 octombrie) poţi să te plimbi şi tu cu ele.

Prin simpla completare a unui talon de la magazinele Orange oricine poate urca în nacelă şi să-şi vadă oraşul de sus. Dacă nu ajungeţi în aeronava Orange pe bază de talon, mai aveţi o ultimă şansă de a călători cu balonul: faceţi fotografii şi le postaţi pe pagina dedicată de pe Facebook.

Sincer să fiu, la lansarea din Herăstrău nu m-am urcat în ele, pentru că m-am temut că nu au suficientă forţă ascensională.

Foto: Adrian Ciubotaru
& Alexandru Negrea

© 2010 ARHI. Toate drepturile rezervate.

Iniţial, acest articol trebuia să se numească Dă-ţi foc, eşti o pizdă proastă. Dar am discutat cu cineva mai inteligent decât mine şi am ajuns la concluzia că acest titlu e mai bun.

Aici e un articol lacrimogen, despre o tanti care a crezut că viaţa de mamă, de părinte şi de soţie poate fi la fel ca înainte de căsătorie. Adică umblat brambura, făcut carieră, restaurante şi eventual câte un mic bairam la sfârşit de săptămână.

Iar după ce a constatat că această viaţă înseamnă de fapt sacrificii şi compromisuri, totul în favoarea creşterii omuleţului pe care l-ai adus pe lume, a dat divorţ. Iar acum plânge şi suspină, că pe ea nu o mai ţine minte copilul şi ea suferă şi cu dureri alea.

E mişto, doamnă matracucă, să laşi copil la 3 ani, o mână de lut care aşteaptă să fie modelată cu dragoste, în special de mama lui şi să pleci, iar când face 8 ani, merge la şcoală, gata crescut, vii şi începi să suspini de dragoste. Acum e gata crescut, nu? Responsabilităţile sunt mai puţine. Merge şi un bairam mic, că stă cu bunicii, dacă îi dai 100 000 e mai fericit şi nu mai are nevoie de prezenţa ta fizică.

Dealtfel, spicuind din dezvăluirile dureroase ale doamnei, aflăm că dânsa era o mamă eroină încă de la 3 ani.

Pentru ca, aparent, viata mi-a oferit o sansa de a avea acest vis. Nunta, sarcina, botez, cum se cuvine… insa dupa o vreme, cu toata bunavointa mea, parca nu mai puteam sa accept ce se intimpla in jurul meu, cu familia mea, cu prietenele mele, cunostintele mele.
—————————————————————————————-
pe cit posibil am incercat sa cresc un baietel descurcaret. Reactia celor din jur: huooooo!!!! cum adica nu ma intereseaza ca la 3 ani sa il trimit la lectii de engleza? cum adica nu stau in cap, ca la 3 ani nu vorbeste fluent?

Deci practic a avut tot ce şi-a dorit, da? Omul ăla fraier care a luat-o de nevastă i-a oferit totul aşa cum a visat şi cum şi-a dorit. Din păcate, ea nu mai suporta ce se întâmpla în jurul ei. Ce se întâmpla?

Oriunde m-am intors, numai pampersi, femei care s-au intrecut in sacrificii si, nu in ultimul rind, barbati care nu mai stiau cum sa gaseasca cat mai multe motive ca sa stea cat mai departe de acest balci. Evident SI al meu, care pana la varsta de 2 ani a fiului nostru nu prea a dat pe-acasa, fapt care m-a facut sa ma revolt. Evident, nu am fost femeia care se astepta, ca nici el sa nu mai iasa din casa, daca eu nu pot, insa toate au o limita.

Prea mulţi pamperşi, frate. Mult prea mulţi pamperşi. Iar nenorocitul ăla de bărbat, cum se ducea el la muncă iar ea îşi pierdea vremea acasă, printre munţii de pamperşi, ascultând sacrificiile celorlalte mame din jurul ei. Adică dă-o-n pizda mă-sii, toate au o limită.

Dar să mai spicuim, să aflăm ce pervers era şi copilul de 3 ani.

Copilului, evident, i se pare mai simpatic parintele care ii cumpara dulciuri decit cel care il duce la medic si la gradinita, asadar s-a intors impotriva mea

Nu stimată doamnă de carieră, copilul a simţit că dragostea maternă nu e acolo unde ar fi trebuit să fie. În locul ei, era femeia aia de carieră, liberă şi independentă, care striga din toţi porii că vrea afară, vrea să se manifeste. De aceea copilul l-a preferat pe tată, pentru că nu e de ajuns să îl scoţi pe pizdă ca să te consideri mamă (deşi, din ce citesc, mă îndoiesc că ai acceptat să ţi se modifice Fi-ul, aşa că ca o adevărată femeie de carieră, ai făcut cezariană).

Aş mai putea comenta fiecare rând scris de individă dar jur că mi-e silă de ce scrie în continuare. E un manifest pur pentru mamele libere şi independente, fără obligaţii, nu incubatoare mobile, care sunt strivite de societate şi, auzi nesimţire, obligate să îi educe, să îi dea la grădiniţă, să îi facă oameni. Înţeleg că acum e împlinită, fericită, are 25 de joburi şi un tip care o fute decent, de o lasă fericită. Să fie sănătoasă. Mai bine pentru acel copil, care ar fi trăit cu exemplul unei hipsteriţe corporatiste, care a uitat că vremea trece şi mai departe trăim prin copiii noştri, nu prin minunata carieră din corporaţie.

Dar cucoană, eşti o pizdă proastă care îşi merită soarta.
Dă-ţi foc.

© 2010 ARHI. Toate drepturile rezervate.

Asta mă aduce la subiectul dimineţii. Ză place where everybody knows my name. Multă vreme am căutat în Bucureşti acel loc, acel pub sau bar unde să mă simt bine, unde să mă duc la bar şi barmaniţa să îmi spună Bună Arhi, ce e sus? (sper că se înţelege gluma cu traducerea mot a mot din engleză a lui whats up?) sau să vină chelneriţa la mine
şi să mă întrebe Vrei să îţi aduc Ză usual?

Într-un final cred că am găsit acel loc la Kopel’s, cârciumă deţinută de onor Viorel Copolovici. Şi nu, nu e reclamă plătită pentru restaurant. Doar că, din când în când, ar trebui să scriem şi de lucrurile care ne fac plăcere în viaţă, nu doar despre cele ce ne dezgustă. Ştiu că e greu să realizezi asta, pentru că lucrurile bune sunt acolo zi de zi, făcând-ne plăcere şi, exact ca în proverb, ne dăm seama de cât de bune au fost doar atunci când dispar.

Sper că Ză place al meu să nu dispară. Pentru că mi-ar lipsi Adina care să vină şi să mă întrebe dacă nu vreau o cola zero, că ştie că sunt cu maşină şi nu beau. Şi mi-ar lipsi Copolovici care să vină şi să mă întrebe cam ce aş vrea să îmi facă de mâncare, dacă astăzi nu consum ceafa de porc obişnuită. Şi mi-ar lipsi separeurile din local, în special cel din stânga, acolo unde închidem uşa şi ne hahaim fără grijă că ar putea veni cineva să ne întrebe de sănătate.

Voi aveţi Ză place al vostru? Sau, într-un sens mai larg, ce e Ză chestia pentru voi?

© 2010 ARHI. Toate drepturile rezervate.

Şi am început să stau să mă întreb.
Poponauţii cum naiba suportă durerea aia tot timpul? Înţeleg că o faci din dragoste pentru partener, dar şi dragostea asta are o limită.
Iar dacă mai apare şi un hemoroid…

© 2010 ARHI. Toate drepturile rezervate.

© 2010 ARHI. Toate drepturile rezervate.

Citind comentariile de la filmul cu Ilie Năstase agresând o ziaristă, nu pot decât să remarc că traian băsescu nu e degeaba preşedintele rromâniei. Dimpotrivă, dacă ar mai avea voie să candideze, ar ieşi din nou preşedinte fără să se agite. Pentru că băsescu e croit după chipul şi asemănarea celor care l-au votat.

Toţi plini de agresivitate, de ură `a dreacu ziaristă, s-a dus la el, care e celebru, merita şi un şut în gură`. Serios?

Ilie Năstase e persoană publică, plătită din bani publici, fost candidat la o demnitate publică. Reprezintă UN INTERES PUBLIC. Ilie Năstase poate fi filmat şi în chiloţi în casă, ESTE DE INTERES PUBLIC. Dacă aveţi nelămuriri, întrebaţi-i pe cei de la revistele de profil, cum ar fi Star, sau Can Can sau Click. Oamenii acţionează fix în cadrul legal. Habar nu aveţi de lege, dar vă daţi cu părerea, cam cum aţi crede voi că e în realitate sau ce găsiţi pe google LOL.

Revenind la `a dracului ziaristă`, e de remarcat veninul multora împotriva ziariştilor, iarăşi o urmă a lecţiilor lui taica băsescu. Toţi moguli, toţi aserviţi, Patriciu, Vântu, alea. Nu există ziarist bun, în afară de cei de la B1TV. Şi cam atât.

Bă, voi sunteţi bătuţi în cap?
Dacă nu ar fi fost ziariştii, nu am fi aflat nimic niciodată de nici un matrapzlâc al celor ce au fost vreodată pe la guvernare. Dacă nu ar fi fost ziariştii, aşa răi şi băgăcioşi, aţi citi presă de partid şi de stat, colorată alternativ, în portocaliu sau roşu.

Cine credeţi că află chestiile cu adevărat tari? Bloggerii? Voi, conţopişti corporatişti care faceţi curul mare la un birou? Nu, ăia care se duc cu tupeu şi enervează tot felul de notabilităţi, cum este distinsul Nasty, graţiosul nostru sportiv, reprezentant de frunte al rromâniei şi al băncii de tristă amintire, numită BRD.

Iar ca să aveţi o idee despre cât de agresiv e domnul Nasty, trebuie să facem o mică paranteză.
Domnul Nasty e combinat cu o distinsă duduie, fostă playboystă. Din păcate şi fostă puşcăriaşă, pentru că, împreună cu distinsul său soţ din acea vreme, au răpit un om, obligându-l să facă diverse.

După 3 ani petrecuţi la puşcărie, domnişoara cu veleităţi de kidnapper, a venit la emisiunea acces direct (fie-i ţărâna uşoară acelui imbecil care o realiza, că l-au dat afară), unde a anunţat că divorţează. Iar domnul Nasty a văzut-o, aşa tristă şi fragedă ca o panseluţă şi i-a trimis un SMS, spunându-i că e dispus să o consoleze. Normal, el având acel jenesecua, nimeni nu mai ţine cont de cei 70 de ani pe care îi arborează în curând şi gata dragostea.

Era nevoie de intro-ul ăsta, ca să înţelegeţi vitejia lui Nasty. Pentru că, într-o zi când şi-a luat amanta din Timişoara, mergând la aeroport, a aflat de asta soţul legitim al doamnei. Care e şi el un pui de interlop local. Şi s-a dus peste ei la aeroport.

Unde, să vezi fază, domnul Nasty nu i-a zis Cine morţii mă-tii eşti tu mă, vrei să-ţi sparg faţa. Nu, domnul Nasty s-a simţit ameninţat, aşa că a chemat poliţia, să îl apere, ca pe o persoană publică ce este şi se simte ea ameninţată..

Doar că, pe o stradă întuneacoasă, nu te simţi ameninţat de o femeie. Dimpotrivă, poţi să o înjuri oricum, poţi să fugi după ea să îi dai şi una, doar e o jegoasă de jurnalistă, nu?

Treziţi-vă la realitate. Clătiţi-vă creierul puţin, că a rămas cu spumă albă de băsescu.
Şi cu pixeli albaştri.

© 2010 ARHI. Toate drepturile rezervate.

Via Mos Califar

© 2010 ARHI. Toate drepturile rezervate.

Am văzut aseară The expendables. Ce am reţinut.

Stallone la 64 de ani arată într-un mare fel. Desigur, au legătură şi steroizii ăia cu care mai e prins din când în când prin aeroporturi, dar sincer acum, ce îi spui unui om de 64 de ani ca să nu folosească substanţe pentru stimularea creşterii masei corporale? Că se poate îmbolnăvi? Că poate deveni impotent? C`moon.

Arnold în schimb seamănă cu o legumă rehidratată. Ridat, grăsun, cu şolduri cât China, omul îşi arată vârsta în toată splendoarea ei. Păcat.

Bruce Willis zici că-i Homer Simpson într-un mare fel. E cam dificil să faci pe durul cu faţa aia de dop. Sunt departe vremurile când salva Nakatomi Plazza.

Dolph Lundgren e îmbătrânit şi el, mare şi greoi. În comparaţie cu Stallone, cu care a jucat în Rocky şi faţă de care are 11 ani mai puţin, e ca o conopidă.

Jason Statham bate tot ce prinde, as usual.

Jet Li ia bătaie de la toată lumea, ceea ce e oarecum greşit, fiind probabil singurul cu adevărat capabil să îi bată pe toţi de să le clănţăne protezele.

Mickey Rourke e gras, tatuat şi aruncă cu cuţite. Oricum eu pe omul ăsta nu l-am urmărit cu plăcere decât în 9 săptămâni jumate şi Orhideea Sălbatică.

Restul actorilor nu fac parte din pantheonul în care sunt cei de mai sus, deci nu am de ce să îi comentez.
În rest, filmul e delicios de slab, acţiunea se bazează pe conceptul `care film iese campion mondial la numărul de morţi`, eroina principală e urâtă cu clăbuci de ăia mari şi habar nu am cine e, Stallone e îndrăgostit de ea, dar la final, ca orice bătrânel cu bun simţ, o strânge în braţe şi îi dă numărul de cont, nu un sărut, probabil ca să nu o muşte cu proteza slăbită de la atâtea lovituri.

De urmărit facă vreţi cu adevărat să vedeţi ce face bătrâneţea din om.

© 2010 ARHI. Toate drepturile rezervate.