Îmi place KFC. Am zis-o de multe ori. Mănânc cu cea mai mare plăcere aripioarele de pui picante, deşi în dimineaţa următoare mă ustură curul de mor. Spre deosebire de McDonalds, astea măcar au gust de pui.
Dar nu îmi place KFC când sunt sărbători de astea naţional-religioase şi se inghesuie lumea să cumpere de la ei.
Pentru că produsele sunt CRUDE. Am mâncat astăzi o porţie de 8 aripioare semi-crude, atât de scârboase de şi acum îmi vine să borăsc.
Da, ştiu, de ce le-am mai mâncat? Pentru că mi-era foame, de aia.
Dar m-am lecuit. Mai mănâncă pulea spătaru în City Park Mall.

















Salut. Si mie imi placeau stripsurile de la KFC. Pana cand m-am intalit cu un vecin, intelectual neterminat angajat acolo, care mi-a recomandat calduros sa consum produsele KFC -asta verbal, in timp ce din cap imi facea semne disperate sa nu ingurgitez.
Am asteptat sa iasa din tura si mi-a spus cum se prepara: se foloseste un ulei vegetal, de palmier – rezista la temperaturi inalte si e util, caci se foloseste la prajiri succesive. Exista niste norme culinare care stabilesc la cate prajiri se poate folosi o cantitate determinat de ulei. Dar… rromania… nu le respecta nimeni: “Moshule, pana nu se face negru-negru, nu il schimba din fripteuza”
N-am mai mancat de la ei…