ARHI

Fax vine de la facsimil. Adica in vremuri innegurate, cand tehnica era la pământ, iar windows 3.0 era vârful de lance al tehnicii, ca să poți trimite documente în facsimil la distanțe mari, într-un timp scurt, foloseai mașinăria asta, numită fax.

Doar că între timp, tehnica a avansat. S-a inventat emailul. S-au inventat imprimantele laser, imprimantele color, imprimantele laser color, imprimante cu jet, imprimante matriceale, o gama întreagă tehnologică.
Și datorită lor, s-a simplificat viața. Vrei să trimiți un act? Faci o poză și o trimiți pe mail. Sau o scanezi și o trimiți pe mail. La capătul celălalt, corespondentul va trebui să dea doar print. Et voila, va avea facsimil identic, printat color, etc.

Ei, mi se pare de domeniul absurdului ca în 2010 să mă duc la o primărie și să îmi spună că nu au email și imprimantă, dar dacă vreau, pot să le trimit pe fax ce am nevoie. Să zicem că la stat te aștepți la orice, că trăiești în rromânia, țară de glorii și dor, unde avem râu și RAM și plăteam tribut la turci că voiam noi, nu că ne căsăpeau ei.

Dar să mă duc la un cabinet medical, ultra utilat și sofisticat și să îmi ceri să îți trimit adeverința de la muncă pe fax…e strigător la cer. Păi vă dau mail. Nu se poate, aici nu avem mail, iar mailul meu personal de aceea se numește personal, pentru că e personal.

Cum se cheamă atunci când ești șpagatist dolofan, mare om de presă, sau cel puțin te dai că ești, și te faci ca sifonul în fața unor bloggeri care nu au nici o treabă cu tine, nu te citesc și în general, nu îi interesează persoana ta?

Nu-i așa că sună drăgăstos a disperare?

O știți pe Anca Boagiu? E una din fostele pizdulici cremuite de Băsescu, după care băgate într-un post călduț, de preferință la Transporturi, că acolo se pricepe cremuitorul.
Între timp, Anca a mai îmbătrânit, ceea ce îi dă o notă de distincție și îi acoperă trecutul de subbirouatoare, și este vicepreședinte al senatului.

Din care funcție, trimite felicitări doamnelor din cartier, cu vicepreședinte de senat, la bine și la greu.
Acum, nu știu ce să zic. Probabil că ați auzit că e criză și nu sunt bani.
Doamna Boagiu a trimis cartonașele alea din banii proprii? Salariul de la senat? Sau s-au gândit ei acolo la senat că din banii mei ar trebui să suportăm și puțin mojo pedelistic în pantelimon..

Chestia de mai jos e absolut reală și i s-a ntâmplat unei cunoștințe.

Ce faci la maternitate, dacă vine doctorul la tine și îți spune că nu poate salva decât pe unul din ei și tu trebuie să decizi cine trăiește, mama sau copilul?

Ce alegi, bărbate?

Acum vreo 3 ani, când mi-am luat arhimobilul, consideram ca varful tehnicii in materie de telefonie mobilă trebuie să fie casca bluetooth.
Așa că am luat, am studiat jabra, nokia, plantronics, tot ce era mai miez pe piață, după care mi-am cumpărat.

NIMENI nu era ca mine. Kernel eram, nu alta. Nu mai lăsam bluștuțul nici la budă.
Perioadă care a durat fix o lună. Pentru că nu am putut să mă acomodez să stau la volan cu țumburușul ăla în ureche, plus că mai degrabă sunt atent la drum când am telefonul la ureche, decât când mă concentrez să stea muștiucul ăla în ureche.

Acum bluetoothul meu stă aruncat pe undeva printr-o cutie, totalmente inutil.
Folosește cineva bluetooth? E util cu adevărat?

FOTO

Așa, ca nespecialist, deși participant la deja multe festivaluri de film.
Băi, oscarul a devenit de căcat, alături de marele și mult iubitul popor american prieten.

Corect, Avatar nu avea cum să ia Oscar decât fix pentru ce a luat, că la aia a excelat, a reinventat filmul fantastic.

Dar să dai 9 oscaruri unei mizerii de film, frate geamăn cu filmele de la canal făcute de prozeliții lui ceaușescu, în care tineretul rromânesc săpa cu fericire, îngropând sub betoane trupurile celor uciși de regim.
Un film care îl preaslăvește pe splendidul soldat american, care ucide cu patimă pe acești mizerabili irakieni plantatori de bombe ca să facă buba la săracii americani, care ocupă țara de nevoie, pentru o mică civilizare. Un film totalmente propagandist, gândit clar pentru a atrage înrolări masive din rândul cretinilor mâncători de hamburgeri ce tocmai au împlinit vârsta majoratului (eroul principal se reîntoarce la civilizat mizerabili arabi, fiind scârbit de hypermarketuri pline și prețuri mici la benzină).

Ăsta e un film care merită oscarul? Mi se face o greață sublimă.
Oscarul a devenit similar cu premiile anuale pe care le oferea stimabilul Goebbels, păstorul cinematografiei naziste. Câștigă filmul care prezintă cât mai multe animale arabe ucise (a se citi evrei/rusi/tigani etc).

Așteptăm cu interes un alt film de succes despre arderea Coranului direct in fata cubului din Mecca.
Asa, de-al dracului.

Ca orice rromân, începând de la o vârstă fragedă, doctorul meu a fost farmacista de la colț.
Sărumâna doamnă, mă doare-n gât, am un junghi în stânga, fac pipi galben, am genunchiul zdrențe și tot felul de interpelări pe care draga de ea, farmacista, le trata cum putea ea mai bine. Da știu, e greșit, dar sunt sigur că și voi făceați la fel.

Și din cauza asta am căpătat o relativă încredere în tagma farmacistelor, sau hai, a farmaciștilor, deși mi se pare extrem de lame să fii farmacist sau infirmier (știu, nu e așa, dar dacă mie mi se pare lame, nu ai ce să faci).

Din păcate, încrederea asta mi-a fost zdruncinată în timp, de tot felul de petarde aflate după tejghea, care nu fac decât să repete învățăturile agentului comercial de la Farmexpert sau alți distribuitori de medicamente, fără să se gândească la responsabilitatea pe care și-o asumă recomandând tâmpenii.

Da, pot înțelege să îmi recomanzi Claritin, că se face push pe piață pe prostia aia de antialergic, deși eu am nevoie de Xyzal, să spunem. La urma urmei, tot antialergic e și ceva ceva, tot face.

Dar când eu te întreb de o cremă pentru copii mai bună decât Bepanthene și tu îmi recomanzi o cremă de corp emolientă, deja s-a întrecut măsura. Bine, vinovatul e tâmpitul care a dat bani pe ea, dar asta nu exclude mizeria de om, care în locul unui medicament recomandă un unguent. Dacă lângă mine nu era un om mai inteligent, recte mama copilului, să se uite pe prospect, nu-i așa că făceam o mare treabă?

Citeşte mai departe »

Știu, sunt popular, sunt magnific, sunt merveioz. De aceea voiam de mult timp o platforma de magazin online, unde să pot vinde către fani articole cu chipul meu angelic.

Așa că mi-am făcut magazin gratuit pe platforma de la smartgifts.ro, care între altele îmi permite să creez propriile produse, inscripționate cu logo-ul meu sau cu orice poză PNG care îmi vine în minte.

După care, embeduind un simplu cod, am magazinul meu propriu și personal, pe situl meu.

Partea nasoală e că de acum vor fi invadate străzile de tricouri cu bloage-n piepturi fremătânde, gen Vizitați beldica.blogspot.com, the place to be, pentru că devine prea ușor să îți creezi propriul model.

Partea bună e că pot să îmi beau cafeaua în cana mea proprie și personală.
Câtă vanitate….

Foarte simplu. Faci un copil. După care realizezi că de fapt, convingerile tale de nestrămutat valorează fix cât o ceapă degerată și că de fapt habar nu aveai despre ce vorbești, înainte de asta.
Pe lângă asta, îți dai seama ca poate te-ai cam certat aiurea de-alungul timpului cu oameni care chiar aveau idee despre ce vorbesc. Simți puțină jenă, dar treci mai departe. Eventual scrii pe blog

Să recapitulăm puțin.

Citeşte mai departe »