ARHI

Da, cand e vorba de echipa nationala nu scriu cu 2 r. Din pacate, scorul nu a fost cel mai fericit pentru noi, desi golurile au fost marcate pe niste greseli, iar acel penalty a fost culmea tuturor ghinioanelor. As avea eu ceva de comentat la prestatia lui Pantelimon, dar ma abtin.
Aseara s-au schimbat si tricourile nationalei. In loc de traditionalul galben, s-a jucat in rosu. Parca s-a mai intamplat asta si la un campionat mondial, dar nu reusesc sa imi aduc aminte care.
Intrebarea e:
In ce culori joaca nationala Romaniei mai bine?

Citeşte mai departe »

Azi e ziua celei mai dragi fiinte din lume, pentru mine. Desigur, dupa Aisha, dar chiar si ei ii place asta.
Asa ca turcaletul din mine ii ureaza La Multi Ani, multi multi multi si fericiti, alaturi de mine. Desigur, unora li s-ar parea asta o tortura, dar e doar chestie de gust

La Multi Ani, doamna mea!

Blogdebucurestean organizeaza un concurs care va avea ca premiu un weekend la Viena, peste o luna, all inclusive. Adica masa, bautura si cazare la 3 stele.
Din ce vad eu, concursul e destul de simplu, trebuie sa vii cu niste poze si un slogan.
Bagati.

Da, s-a incheiat studiul Vodafone, in care va ceream parerea ce numar de telefon sa imi aleg. Ati votat cu numarul din titlu, deci acesta sa fie.
Asa ca, incepand de maine, stiti unde sa va directionati telefoanele de iubire.
BTW, stiu sa injur ceva de speriat. Si mai si bat bine.
Vorba aia, bat si mut, ca masina de cusut.

Astazi e ziua dumneavoastra. Impliniti multe decenii de impliniri marete. Ati crescut odata cu rromania, ati condus rromania pe vajnicul si puternicul drum pe care este astazi.
Ati facut o revolutie, ati facut cateva mineriade, ati facut totul ca sa ne indrumati pasii catre viitorul de aur ce ne asteapta.

Stiu, stimate tovarase, ca faptul ca nu sunteti presedinte e doar o stare trecatoare. Pentru ca pronia cereasca tine cu dumneavoastra si cu noi.
Asa ca va asigur de votul meu la alegerile din 2014.
La Multi Ani, Ion Iliescu!

Am fost un mare microbist la viata mea. Fost jucator la Dinamo, desi tin cu Steaua de cand stiu sa merg.
Sau mai degraba, am tinut.
Pentru ca in ultimii ani, am devenit extrem de dezamagit de sportul numit fotbal. Nu neaparat de ciobanul din ghencea, ci de mentalitate, de joc in sine, de balerinele de pe teren care mimeaza jocul, de antrenorii care la fiecare atac urla offside sau penalty, de arbitrii cumparati pe fata, de rezultatele viciate, de blaturile jenante…de tot.

Si a venit Olimpiada.
Si am vazut meciul de Hockey Canada-SUA. Cel mai frumos spectacol sportiv vazut de mine vreodata. Confruntare mano a mano, intre doua echipe de barbati adevarati, care dupa ce lua o patina in gura, scuipau sangele si treceau din nou la joc.

Nu puteam sa ma abtin sa nu compar cu baletul de la International Curtea de Arges-Dinamo, cu asa zisele dueluri in care la cel mai mic umar la umar, cel mai slab sau mai smecher urla un Au, sa moara mama si sare ca in piscina, sperand intr-un fault.

Da, am devenit microbist.
Dar la hockey.

Taranii de la mine din bloc sunt extrem de simpatici, pentru niste pantelimonezi. Mai ales ca e un bloc in care majoritatea sunt batrani, cu cateva mici exceptii, la fel de simpatice.

Singura problema a batranilor din blocul meu este ca NU RASPUND LA SALUT.
Initial m-am gandit ca o fi din cauza mea. Masiv, chel, geci de piele si pantaloni de camuflaj, s-o fi gandind ca fac parte din fauna locala a pantelimonului.

Dar nu e asa. Ei nu raspund la salut nimanui din bloc, daca nu e de varsta lor si nu il cunosc personal. Pur si simplu stau, te privesc lung, dupa care se intorc si isi vad de treaba. Nu conteaza cine esti, tanar, batran, barbat, femeie sau copil.
Azi dimineata eram la ghena sa arunc niste chestii. Arunc, ma intorc si dau sa urc scarile, cand de sus apare el, cetateanul in varsta al blocul, parcimonios, cu galeata plina de jeg in mana, pentru ca sacii de gunoi sunt o inventie a diavolului, iar tatal sau nu ii folosea.

Eu, plin de decenta:
- Buna dimineata!

Citeşte mai departe »

O piarizda de la un mare post tv mi-a trimis un mail. Din care practic reiesea ca ea avea nevoie de mine sa fac ceva, eu primind dreptul de a populariza respectiva actiune.
Nu e mare branza, viata m-a invatat ca e normal, si mai mult de atat, poate ca as fi acceptat.

Doar ca in alte conditii decat cele de fata. Din pacate, respectiva domnisoara, care ma tutuieste relaxata in mail, de parca tatal meu si tatal ei si-au pascut ovinele pe aceeasi pajiste, nu are nici cea mai vaga idee de blogul meu sau de mine. Nu are idee care e viata mea in acest moment. A auzit si ea de Arhi si hai pe el, ca poate iese.

Asa ca, neprimind raspuns rapid, cum se astepta, eu fiind non stop plecat de acasa si clar mult prea ocupat pentru mizeria ei, distinsa domnisoara s-a suparat maxim si m-a pedepsit dandu-mi unfollow pe twitter.

Imi vine sa zic asa, batraneste:

Citeşte mai departe »

Cred ca cea mai jenanta faza care ti se poate intampla vreodata este sa fii pe strada sau aiurea, oricum in public si sa vina cineva spre tine sa te salute sau sa te stranga in brate.

Tu sa ai impresia ca te saluta pe tine si incepi sa zambesti, sa faci cu mana si vezi ca de fapt acel cineva saluta pe cineva din spatele tau.

Si atunci incerci sa mimezi ca de fapt nu s-a intamplat nimic, faci in continuare cu mana de parca chiar ar exista cineva in zare, care se indreapta spre tine sau duci mana la ureche, uitandu-te in sus, sperand ca o sa apara un stol de extraterestri, sa te salveze de la jena maxima prin care treci.

Mi-am adus aminte de faze de genul asta cand ma uitam acum vreo 2 zile la Olimpiada, unde erau niste gagici care se dadeau cu craci-n aer la niste trambuline. Regula era ca dupa saritura, schioarea sa se duca la celelalte gagici care stateau jos la sosire si sa se imbratiseze pe rand, in ordine.

Numai ca tipa asta, o chinezoica, vine hotarata cu bratele deschise spre cele 2 fete de jos, aia din mijloc se ridica, deschide bratele…si chinezoaica trece pe langa ea si se duce la urmatoarea.
Sincer, am schimbat programul de jena, ca nu am putut sa ma uit…

Alte momente jenante, careva?

Probabil multi s-au mirat, care e treaba cu articolul precedent, de ce tam nesam am zis de moldoveni de rau Daca mai tineti minte, la un moment dat am scris un articol despre caracteristicile zonei din care te tragi, articol care urma unu trolling frumos de pe twitter, legat de minunatul grup etnic numit ardeleni care grup etnic ma  injurau ca la usa cortului ca am indraznit sa spun de ardeleni ca sunt lenesi si prosti La momentul respectiv, in urma uimirii mele fata de o reactie atat de violenta, cineva de pe twitter mi-a spus “ia zi de rau si de moldoveni, sa vezi ca o sa patesti la fel.”

Urmarea a fost articolul precedent. Dupa cum se vede, nimeni nu mi-a urat de morti sau mama, nici un brasovean nespalat nu m-a amenintat ca ma pisa (inteleg ca e injuratura preferata a taranilor grei de cap din zona), am primit doar cateva ironii decente.

Ca urmare, cred ca am lamurit odata pentru totdeauna care e cel mai lenes, slab de neuron si grosolan grup etnic. No ashe.