Răzvan a avut o idee fuarte tare, frate. Să facem un site unde să punem perlele de înţelepciune ale comentatorilor de pe bloguri. Să punem acolo tot ce nu poate apărea pe blog, din cauză de minim respect pentru cititori, care cititori, cu ocazia asta, vor vedea şi ei ce turmă de cretini umblă prin abisurile internetului carpato-danubiano-pontic. Să savureze şi ei referirile la mame, regiuni plăcute ochiului şi mâinii, familie, eventuali decedaţi din ea şi altele.
Aşa că, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, vă oferim ARHI.CO-MENTARII
A nu se uita că am făcut pagină unde puteţi să ne trimiteţi şi voi print screenuri cu comentarii memorabile, pe care le vom publica, desigur cu linkul de rigoare. Nu de alta, dar poate în felul ăsta mai civilizăm puţin aerul din zonă, că ne dă Lia Olguţa Vasilescu afară din internet, doamne fereşte. Later Edit: Bă pipălz, dacă vreţi să vă pun link, puneţi şi voi, mânca-v-ar tata, cine sunteţi, că nu am de unde să ghicesc!
Nu am putut şi nu pot să scriu nimic despre ce s-a întâmplat la maternitatea Giuleşti. Nici măcar nu vreau să mă gândesc cât de groaznic este pentru acei părinţi. O să scriu doar un singur rânduleţ.
Ştiţi cum îi consolează biserica pe părinţii ortodocşi ai copiilor morţi? Nu îi îngroapă cu ritual creştin-ortodox, că na, doar au murit nebotezaţi, deci sunt creaturi alea diavolului. Way to, go, BOR! Dumnezeu e bun, blând, mare şi drept.
Scrie mare la intrarea în Parcul Morarilor, pe uriaşa poartă de metal, pe care mai rămâne să scrie Arbeit Macht Frei (google it). Să mă corecteze cineva, dar parcă tâmpitul Oprescu abolise ordinele alea comuniste, în baza cărora nu aveai dreptul de a intra în parc cu biciclete, role sau alte echipamente cu care, doamne fereşte, te-ai putea distra.
Tarifele de mai jos sunt de la mănăstirea Tismana, unde drept credincioşii se înghesuie să plătească acatiste. La preţul de 10 lei pe lună sau 120 de lei pe an. Înţeleg că se fac şi abonamente la sfântul maslu, chiar şi anuale. Şi totuşi, chitanţierul unde e? Dacă nu se eliberează chitanţă, sunt venituri ilicite, conform legii din România, legi căreia în teorie ne supunem toţi. Faceţi voi o estimare câţi bani se câştigă prin vinderea fictivă de iertăciuni dumnezeieşti. Sfinţii părinţi şi măicuţe să trăiască. Bine. În frunte cu precurviosul Daniel.
Având în vedere ultimul delict de opinie pe care l-am avut, legat de Roşia Montana, când am fost acuzat că nu am fost acolo şi nu ştiu nimic, am decis că, împreună cu zoso şi subiectiv, să mergem la Fânfest, să îmi pot da cu părerea în mod direct, cunoscând toate datele. (Delict de opinie este ce se întâmplă acum în România. Dacă crezi că Băsescu e o plagă pentru România, eşti agresat în mall, dacă ai o părere “nepatrioată” despre soarta Roşiei Montana, eşti un trădător care meriţi să fii împuşcat pe stadion etc). Decât să ai o opinie, mai bine joci un Farmville.
În altă ordine de idei, Transfăgărăşanul a ajuns o şosea desfundată, plină de pietroaie desprinse culmea, nu din munte, ci din lucrările vechi de 100 de ani. O şosea pe marginea căreia vine românul şi face…aţi ghicit, un grătaaaaaaar sau se plimbă la bustul gol, cu petul de 2 litri de bere în braţe.
Sunt extrem de curios cine îi lasă pe vânzătorii ăia ambulanţi de sus de la Bâlea să vândă bucăţi de carne expuse la tarabe, afară, la 35 de grade. Nu, nu sunt mezeluri de casă afumate, sunt chestii de alea roşiatice cumpărate de la Metro, când se aduc specialităţi.
Ar fi trebuit să scriu despre #fânfest, dar înainte de orice vreau să spun din suflet această dedicaţie pentru tineretul sebeşesc ce păstoreşte acea metropolă de maximă importanţă a României.
Ştiu că am zis-o de 1 milion şi un miliard de ori, dar nu mă doare gura să mă repet, pentru că bloguri noi apar în fiecare zi, cu proprietari fără experienţă.
În clipa în care îţi creezi un blog cu care vrei să faci mai mult decât să înşiri panseluţe pe net, trebuie să îţi creezi un brand, o marcă a ta în corespondenţa ta cu ceilalţi utilizatori de internet.
Aşa că dacă ai blogul vasilemărgică.wordpress.com, când comentezi pe bloguri, sau când îţi scrii articolele, nu te semna Şeherezada sau Elenuţa Mâncă p..Mâţa. Semnează-te Vasile Mărgică. Ăla e brandul tău.
Luaţi aminte de la cei care au situri de nişă şi îşi fac reclamă în comentarii. Ok, acolo deja se exagerează când te semnezi odorizante auto, de exemplu. Dar ideea în sine rămâne aceeaşi. Situl tău, semnătura ta, indexarea ta la google. Nu mă vedeţi pe mine semnându-mă Cetin şi nici pe zoso drept Vali Petcu.
De aia nu încurajez eu crearea de situri cu denumiri ca fuiordeiubirepepajistiteadordulceatainimaranita.wordpress.com Vă daţi seama cum ar suna aşa o semnătură?
PS: Sunt curios câte semnături de Vasile Mărgică o să găsim pe net de-acum încolo.
