Citind un twitt al Alinei Constantinescu, am realizat o chestie. Twittul e ăsta
prietenii de mana a doua: cei care se arata simpatici, gentili, serviabili dar paradoxal nu primesc mai multa recunostinta
Asta e o chestie ultra-demonstrată dintotdeauna. Cu cât vrei mai mult ca o relaţie de prietenie să meargă, cu cât pui mai mult suflet, cu atât eşti mai puţin respectat şi cu atât mai siderat rămâi, neînţelegând ce se petrece.
q.e.d. pici de prost
Asta-i omu’
Dupa cum zice si Etherfast, exista si exceptii, dar trebuie sa-i dam dreptate si alinei. 
Păi tocmai de aia nu primesc recunoştinţa pentru că o caută!
True, true, din pacate… iar exceptiile sunt prea putine, mult prea putine
Nimic mai adevarat, sa stii. Vorba lui Octavian, exceptiile sunt mult prea putine, din pacate. 
asa meriti daca esti gras si urat 
asta ca sa nu te mai ei de chior
Exista si prietenii de mana a treia. Sunt aia care stau pe langa tine doar ca sa-ti fure iubita. Sau astia-s aia de mana intai?
ah – asta e un post pentru fraierii care au prieteni. Nu ma calific. Ceau -bau
Ii dau dreptate, oare la cine se gandea 
).
astepti comentarii pentru ca nici tu nu intelegi de ce?
sunt oameni care iti fac pe plac, te considera prieten la bine si la rau, chiar daca tu n-ai nici cea mai vaga idee ce isi doresc aceste persoane care intra peste sufletul tau.
Adevarat, ei insista si se fac de kko.
Cand nu exista puncte de vedere, idei, opinii, placeri sau alte acareturi comune, nu se leaga nici o prietenie. Mai ales cand sunt insistenti . Cum adica? Prietenie cu forta?
In momentul in care le acorzi o sansa, vorbesti si raspunzi acestor persoane, ori isi fac de cap ori is catelusi.
PRIETENI exista. Aia de care spui tu nu se cheama prieteni.
Blogger,parlamentar,iubit(a),angajat(a), orice ….macaragiu, exista de mana a 2 a .
Prietenia e mai puternica decat o relatie conjugala.
Asa consider. Pun mai mult pret de o relatie de prietenie decat pe una legata de alte pofte, ademeniri si alte cele nenumarate.
Alina Constantinescu ar fi bine sa stie…referitor la fraza ei, ca se poate sa primeasca si mai multa recunostinta… DOAR daca te ling destul de bine in cur (e o vorba) asa ca prietenii de mana a 2-a ar trebui sa stie ca ori o fac k lumea ori n-o mai fac deloc! )
ai ajuns la din astea?
nu tot ce zboara e avion!
Mda…Am simtit asta pe propria piele:).
exista o veche zicere: Prietenul anevoie se cunoaste. Este foarte actuala
Nimeni nu-ti fura iubita/iubitul
Pleaca ea/el singur(a) cand nu-i dai ce-are nevoie
fiecare cu teoria lui despre prietenie
mi se pare corect sa fie asa ptr ca nu prea exista o definitie
true … asa patesc eu … cica multi mi-au zis ca is prost de bun de ce tre’ sa fiu asa
Cand am scris tweet-ul m-am gandit la relatiile pragmatice/ de schimb, bazate pe beneficii.
Mai departe, sensul ideii pe care o urmaream e ca ne plac (uneori chiar mai mult) oamenii care nu sunt mereu disponibili/ care nu se ofera mereu si intodeauna sa te ajute/ care nu sunt tot timpul amabili si serviabili dar care ascund potential si din acest motiv te indeamna sa pornesti la vanatoare si sa-i cuceresti (sau sa le castigi prietenia).
Pentru ceilalti, care ne arata o atitudine prea usor de obtinut, fara lupta (desi pot fi oameni speciali si valorosi), din impuls, investitia de efort e minima. Si cu cat efortul depus este mai mic, cu atat scade valoarea asociata…
PS: Saptamana asta il citesc pe Arhi in fiecare zi/seara (dupa caz), sa maresc doza de efort, se aude daaa?
mie mi se pare un mare bullshit – da’ de ce sa fim toti niste cinici, niste biete papusi regale inabordabile ca vezi dom’le dc arat ceva interes si umanitate in mod absolut natural, imi scade cota, is fraier. Adica nooo, fii pregatit mereu la panda cu ghearele ascutite, sa nu dai mai mult decat iei (si asta totdeauna in etape, desigur, nu totul dintr-o data!), sa iesi mereu in castig, fura-ti caciula, orice numai sa nu iti iasa pe minus. caci e o senzatie de satisfactie deplina sa fii absolut singur. na, oricum toti suntem singuri, da’ io prefer sa ma mint, ies mai happy. s-ar potrivi asta http://www.youtube.com/watch?v=mpGN0RWdJ9c
nu stiu, Arhi, cat e pe gusturile tale…
eu am copilarit la tzara si stii cum e cu mana a 2-a la scursul vinului? Cand se termina de baut prima mana, iti ramane asa un dor in suflet, mama, ce bun era da’ uite ca pana la urma merge si asta, a 2-a mana, chiar uneori se intampla sa fie si mai bun
Bine ca exista si exceptii de la regula…