Este secolul 24 si omenirea a colonizat galaxia. Gaurile-de-vierme leaga cele peste sase sute de planete ale Commonwealth-ului, reintinerea este accesibila tuturor, iar cele citeva rase extraterestre descoperite convietuiesc in pace cu oamenii.
Atunci cind observa disparitia unor stele aflate la o mie de ani-lumina distanta, un astronom anonim intuieste ca viata linistita a societatii umane ar putea lua sfirsit. Pentru ca gaurile-de-vierme nu pot ajunge la o distanta atit de mare, este construita A doua sansa – prima nava cu viteza superluminica.
Atit astronautii plecati inspre sistemul Dyson, cit si cei care ii asteapta, isi pun aceleasi intrebari: de ce ar dori cineva sa izoleze un sistem stelar? si, mai ales, care este motivul pentru care extraterestrii au fost inchisi de cealalta parte a barierei?
Sunt fan SF. Dintotdeauna. Când citesc un SF, ochii minţii mele sunt mesagerii mei în povestire. Prin intermediul lor văd, simt, trăiesc tot ce se întâmplă acolo cu toată fiinţa mea.
Nu aş fi simţit din nou senzaţia asta miraculoasă pe care o ai când citeşti o carte bună, o carte ADEVĂRATĂ, cu pagini care miros a hârtie de calitate, fără cei de la Tritonic, care sunt furnizorii oficiali de carte pentru arhiblog, necerând nimic în schimb.
Da, e post plătit. Am primit O CARTE pentru el.
(
Odata SF era sa te gandesti cum sa zbori sau sa mergi pe sub apa , acum SF este cum sa ajungi cat mai departe prin Univers , care cu siguranta in cativa ani nu va mai fi nici acest lucru SF. Acum ma intreb , pana unde poate vedea “ochiul” minti?