După cum ştiţi, în weekendul trecut am fost invitat de către Accent Travel să vizitez Budapesta, împreună cu alţi 3 bloggeri de succes ai României, adică Raluca Popa, Alexandru Negrea şi ultima, dar nu cea din urmă, Maria Ioana Chiriac
Bineînţeles, având bilete la business class, ne-am dus acolo unde e locul bloggerilor dintotdeauna, adică la business lounge-ul din aeroport, să ne luăm micul dejun, Raluxa să îşi bea cele 2 kile de cafea şi, în general, să ne relaxăm înaintea zborului.
Zborul cu Malev a fost mişto. Avionul destul de micuţ totuşi, iar când porneau motoarele alea în turaţie maximă, nu se mai înţelegea om cu persoană.
Hotelul Astoria din Budapesta arată într-un mare fel. Deşi are o mare bubă, bubă ce e cam la toate hotelurile cu fiţe. Internetul nu e oferit ca serviciu, ci contra cost. Chiar atât de mari să fie cheltuielile pentru a menţine un router în priză?
Sincer să fiu, eram destul de circumspect. Ungurii erau, nu-i aşa, ungurii, ăia care ne vor ţara, au mâncat carne de sub şa şi ar mânca cu plăcere la micul dejun români la proţap.
Surprinzător, ungurii nu sunt chiar aşa cum ai crede tu, simplu cetăţean, că sunt ungurii. Oameni foarte politicoşi, care stau şi chinuie cu tine 5 minute să îţi explice, în limba gimnastă, de unde poţi cumpăra bere sâmbătă noaptea, de exemplu. Oameni extremi de mândri de istoria lor, mândri de faptul că strămoşii lor au stat în corturi dar, după aceea, timp de 1000 de ani au fost stăpânii europei.
Şi ce frumoasă e Budapesta…
Masa de prânz, la un restaurant mongol, care mi-a adus aminte cu duioşie de originile mele tătare şi de faptul că urăsc mazărea şi varza. Iar sistemul de servit masa era la modul tu îţi luai din recipientele gata pregătite cu carne condimentate, i le dădeai bucătarului din spatele tău, care ţi le făcea instantaneu pe plită. Simplu şi delicios.
Am fost la simulatorul de zbor al companiei Malev. Nu am crezut în viaţa mea că e posibil să simţi exact senzaţia zborului într-o cutie mare de metal care stă pe sol. Desigur, toţi am fost nişte aviatori de elită, dar parcă Buddha a fost cel mai aviator dintre toţi.
Şi după aceea iarăşi budapesta.
Dacă nu ştiaţi că există un muzeu al marţipanului, aflaţi acum. Marţipanul, în sinele său, e o prăjitură relativ naşpa, care ţi se înfundă printre măsele. Dar uitaţi-vă ce fac artiştii dintr-o prăjitură…
Am fost la o fermă ungară unde, din cauza inundaţiilor care au fost săptămânile trecute, ne-au mâncat ţânţarii. Dar cât de tare a fost. Am câştigat o sticlă de vin, pentru că am dărâmat cu o lovitură de bici o sticlă de şampanie. yey me! Am văzut dresuri de cai, am mâncat nişte chestii mişto, ne-au cântat lăutarii la ureche. Fetele s-au plimbat cu caii. Sincer, m-aş fi băgat şi eu, dar nu ştiu dacă rezistă săracii la 120 de kile de muşchi.
Ca să încheiem apoteotic, acestea sunt pozele de la plimbarea de seară de pe Dunăre. Probabil unul din cele mai frumoase peisaje pe care le-am văzut vreodată.
PARTICIPANŢI:
Georgeta Ioanid – Accent Travel
Cristian Curus – Accent Travel
Madalina Cretu – Malev (Romania)
Neferu Andreea Mioara – Ziarul Financiar
Roxana Grosu Laura – wall-street.ro
Dan Arsenie – Evenimentul zilei
Fulvia Meirosu – Money Express
Teodora Dutu – Romania libera
Cristina Ionela Mihai – Daily Business
Marian Constantinescu – Traveller Magazine
Cristina Somanescu – Money.ro
Sursa pozelor este Raluca Popa, singura dintre noi care a avut aparat de fotografiat la ea.
Ceea ce e normal, stiu ce poame suntem. Iar pe ungurii de la noi, ungurii lor ii desconsidera maxim.
E bine ca bucurestenii sunt fericiti cu, si multumiti de Bucurestiul lor. Ar fi pacat sa ajunga si Tm, si Clujul, sa zicem ca Bucurestiul.
Spam de weekend. De râs.
Dovada irefutabilă
Situație ipotetică cu ACTA-n brațe
Păi nu ungurii de la EI ne vor țara. Ungurii de la noi!